Solace

99

Cand cineva iti inchide o usa, trebuie sa te asiguri ca ea va ramane inchisa. Niciodata nu trebuie sa existe vreo fisura. Pentru ca orice fisura cat de mica inseamna un risc urias de a te intoarce in trecut. Si cine vrea sa fie intr-un loc in care a mai fost si din care a fost alungata?

Ea a vrut asta. Pentru ca nu a stiut ce inseamna cu adevarat. Pentru ca nu a stiut cat suferi cand usa ti se inchide din nou. Pentru ca nu a stiut ca usa i se va inchide din nou. Pentru ca il iubea. Pentru ca nu voia sa vada. El i-a inchis usa de fiecare data cand a simtit nevoia sa se izoleze. A lasat-o intr-un vid infinit, in care ea nu stia ce sa creada. O parasea in intuneric pana ce, din nou, isi amintea de ea si avea nevoie de ea. In tot acest timp, ea astepta. Astepta un semn, o sclipire in tot intunericul din jurul ei. Putea sa iasa singura, insa nu voia. Alegerea ei era de a-l astepta pe el. Si el venea zambind, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, ca si cum totul era normal. O lua de mana si o scotea din intuneric. O tinea in lumina pret de ceva timp.

Dar apoi simtea din nou nevoia de a fi singur. Si o arunca din nou in intunericul care devenea din ce in ce mai apasator pentru ea. Iar ea ramanea nedumerita, singura, asteptand. Asteptandu-l pe el. Insa el nu voia sa se mai intoarca. Si ii inchidea usa sufletului, fara ca ea sa mai poata face ceva, fara ca ea sa mai poata avea un cuvant de spus.

Viata are un mod amuzant de a aseza lucrurile. Pentru ea era mult mai greu sa inchida usa asta. Sa ii inchida usa, fara a o mai deschide. Iar in momentul in care credea ca o poate face, el se intorcea. Iar ea il primea inapoi fara sa clipeasca. Pentru ca ii simtea lipsa. Pentru ca alaturi de el se simtea cel mai bine, putea fi ea. Pentru ca isi dorea sa il stranga in brate, sa il sarute, sa isi lipeasca fruntea de a lui, sa se joace prin parul lui. Dupa ce il primea, el pleca iar. Si, din nou, o parasea in intunericul in care trebuia sa stea singura. Pentru ca nimeni nu o putea scoate de acolo, decat ea insasi sau el. Iar ea alesese sa il astepte pe el. Din nou. Si el se intorcea, fara a avea de gand sa stea mult. Fara a realiza cat rau ii provoaca ei prin faptele sale.

Usa s-a inchis din nou acum. Si, ca niciodata, ea s-a asigurat ca nu mai exista nici macar o fisura prin care el sa poata patrunde din nou in sufletul sau. Usa ei s-a inchis, iar ea a iesit singura din intuneric. Pentru prima data, a ales altceva. A ales sa nu il mai astepte. A ales sa nu mai fie lasata din nou in intuneric. A ales sa stea in lumina. Usa asta nu se va mai deschide, oricat de mult va incerca.

Alegeri

f8226ce6731c72ac5ec9423eee69ab3b

Astazi vreau sa vorbesc despre alegeri. De fapt, despre o alegere. O alegere pe care am facut-o de nenumarate ori. O alegere pe care sunt sigura ca o voi repeta la nesfarsit.

Inca de mica, am invatat sa aleg ceea ce cred ceilalti ca e bine pentru mine. Am invatat sa am incredere in parintii mei, care ma iubesc neconditionat, si care m-au indrumat intotdeauna numai spre calea buna. Am invatat sa am incredere in sfaturile profesorilor mei, care m-au incurajat sa ma indrept catre o profesie pe care ei o vedeau potrivita pentru mine. Am invatat sa imi ascult prietenii si apropiatii. Mi-am insusit dorintele celorlalti si, pentru o perioada, am crezut ca sunt si dorintele mele. Este adevarat ca o parte din ele au fost si au ramas inradacinate in sinea mea. Recunosc ca anumite vise ce mi s-au transmis de-a lungul timpului inca se afla pe micuta mea “Wish List”. Insa dorintele pe care ceilalti le-au avut pentru mine au fost legate de viitorul meu profesional. Cu totii stim ca e bine sa conturam viitorul celor mici inca de cand sunt doar de o schioapa.

Astazi insa nu vreau sa vorbesc despre astfel de alegeri.

Astazi vreau sa vorbesc despre singura alegere care conteaza pentru mine: alegerea de a fi fericita. Ideea de a alege sa fiu fericita cu riscul de a-i rani pe altii mi-a fost cel mai greu de asumat. Sa stiu ca aleg o alta cale fata de cea conturata de altii… simteam ca dezamagesc.

Dar ce face oare ca povestea vietii tale sa fie una trista? Sa ii dezamagesti pe altii sau sa te dezamagesti pe tine? Sa fii nemultumit de alegerile luate? Sa ai regrete? Sa ai frustrari?

Poate suna intr-un mod egoist, insa intotdeauna voi alege ceea ce ma face fericita in detrimentul tuturor celorlalte lucruri si al tuturor celorlalte persoane din jurul meu. Daca vrei ca noaptea sa iti asezi usor capul pe perna iar dimineata sa iti deschizi ochii cu seninatate, trebuie sa alegi doar ceea ce te face fericit.

Daca ar fi sa schimb macar o alegere din cele luate pana acum… Nu as schimba nimic. Fiecare decizie m-a adus in punctul in care ma aflu acum. Fiecare persoana la care am renuntat si fiecare suflet pe care l-am tinut aproape de al meu m-a condus aici. Acum.

Fiecare pas din viata mea a reprezentat o alegere. Si fiecare alegere a avut acelasi scop final: fericirea mea.

Cautare

6c82a3988e01a0fc481a73f0080569a8_web

 

Ne-am cautat clipe de-a lungul

Si ne-am gasit intr-un final.

Ne-am sarutat, fiind cu gandul

Ca ne aflam acum la mal.

M-ai cautat si m-ai gasit

Fara sa stii ca asta vrei

Temandu-te, m-ai ratacit

In ale lumii multe-alei

M-ai ratacit prin lumea-ntreaga,

Ironic, m-ai lasat sa pierd

Imaginea cea mai de pret,

Tu si cu mine, un intreg.

M-am ratacit si-am inceput sa caut,

Sa caut ce? Habar n-aveam.

Si in nimic nu ma regaseam.

M-ai ratacit ca sa ma cauti,

Sa ma gasesti si sa ma iei.

M-ai ratacit in ochii altora

Te-ai ratacit in ochii ei.

Acum ne ratacim mereu

Doar ca sa ne gasim intruna.

Ne cautam, ne regasim,

Ne pierdem si iar ne mintim.

As da orice sa nu mai caut

Ceea ce am gasit deja

Nu am pierdut nimic.

Esti tot aici, in viata mea.

As da orice sa nu mai pierzi

Sufletul meu in ochii altora

Tu doar in ochii mei te vezi

Asa cum te-am gasit candva.

Despre mine

img_1288

 

Viata asta are grija sa imi aminteasca in fiecare zi cat de multe mai am de invatat! Doamne, atat de multe! Despre mine, despre oamenii din jurul meu, despre alegeri, despre dureri, despre trairi. Realizez ca sunt in perioada de autocunoastere si de descoperire a oamenilor totodata.

In ultimele luni am invatat multe despre mine. M-am redescoperit. M-am regasit. Trebuie sa recunosc ca, la un moment dat, ma pierdusem undeva pe drum. Imi pierdusem ambitiile, zambetul, motivatia, optimismul si, mai ales, increderea in mine. Sunt lucruri pe care le-am avut tot timpul inauntrul meu si pe care, la un moment dat, le-am pierdut, s-au ratacit undeva. Nu le-am mai gasit, dar le-am invatat din nou. Am invatat cum sa fiu din nou sigura pe mine, increzatoare in gandurile mele, puternica si optimista. Nu voi inceta niciodata sa zambesc, oricat de greu mi-ar fi. M-am regasit si asta mi-a redat linistea sufletului si a mintii. Haosul a inceput sa dispara si ordinea si-a facut loc in gandurile mele. Asa am reusit sa realizez ce anume este important in viata mea: sa am langa mine oameni frumosi, oameni care sa ma iubeasca si pe care sa ii iubesc.

M-am regasit pe mine si am pierdut pe altii. Am pierdut prieteni vechi, pentru ca gandurile noastre nu mai coincid. Am pierdut oameni pe care ii stiam de-o viata, am pierdut sprijinul moral al unora. Asta a fost miza pe care am jucat in momentul in care m-am regasit. Imi place sa cred ca nu am pierdut nimic sau pe nimeni, ci doar ca am facut loc celor ce urmeaza sa intre in viata mea, celor care vor si ramane. Spuneam ca am inceput sa descopar oamenii. Da, abia acum realizez ca nu toti oamenii sunt buni, sinceri sau deschisi. Nu toti au privirea calda ci, dimpotriva, majoritatea traiesc cu interese ascunse, sunt parsivi, se mint pe ei si pe cei din jurul lor. Fara sa vreau, mi-am adunat langa mine si astfel de oameni. Si, fara sa vreau, mi-au aratat cum sunt de fapt. Un suflet slab nu se va schimba vreodata. Un om ce isi alina sufletul cu iluzii si minciuni nu isi va gasi linistea vreodata. Si o va fura si pe a celor din jurul sau.

Incep sa intampin greutati in alegerile pe care le fac in ceea ce priveste oamenii din jurul meu. E greu sa renunti la oameni in care tu vezi mai mult decat vor ei sa vada. E greu sa intorci spatele unui om slab, nesigur, ratacit. Insa daca nu o faci tu primul, o va face el la un moment dat. Te vei trezi la un moment dat ca stai in fata unui cunoscut, care te priveste ca pe un strain. Sau, si mai bine, care nu te mai poate privi in ochi. Refuz sa incerc sa gasesc motive sau raspunsuri pentru actiunile unui astfel de om. Cautarea raspunsurilor din partea unui om care nu iti vorbeste nu iti va reda linistea, ci te va aduce intr-o bezna densa, pe care la un moment dat nici nu o vei mai sesiza. Vei trai in intunericul tau mic, in care nimeni nu vrea sa intre.

Incep sa realizez ca nu oricine merita timpul meu sau increderea mea. Increderea se castiga, iar timpul inseamna prea mult in ziua de azi, cand totul e pe fuga. Timpul e pretios si trebuie acordat doar celor care iti demonstreaza ca merita sa il petreci cu ei. Incep sa fiu egoista din punctul asta de vedere. Si asta ma ajuta. Ma ajuta sa imi descopar doar oamenii cu adevarat importanti.

M-am regasit. Mi-am regasit linistea. In fiecare dimineata privesc cerul cu ochii din ce in ce mai senini, cu sufletul din ce in ce mai deschis. Ii iubesc pe toti cei care au facut parte la un moment dat din viata mea si mai ales pe cei care inca se afla in prezentul meu. Ii iubesc si le multumesc. Datorita lor, am invatat multe lectii despre mine. Datorita lor, sunt astazi multumita de mine si dornica de a obtine tot ce e mai bun din mine. Datorita lor, astazi sunt ambitioasa si nu incetez sa zambesc. Datorita lor, astazi imi aleg cu grija oamenii din jurul meu si ma inconjor doar de frumos.

M-am regasit pe mine si i-am uitat pe altii. Mi-am redat singura linistea si libertatea. Mi-am castigat independenta si increderea in mine. M-am invatat pe mine sa zambesc si sa privesc tot timpul inainte. In urma privesc doar ca sa nu repet o greseala din care mi-am invatat deja lectia.

Inainte privesc intotdeauna, pentru ca fericirea nu se leaga de trecut, ci de prezent si viitor.