Increderea masculina

Head8168-2-2016-15-56-18-738_resized

 

Observ din ce in ce mai des iluzia prin care, pentru a cuceri o femeie, un barbat trebuie sa arate ca are mare incredere in masculinitatea lui. Nimic gresit pana acum. Problema apare in momentul in care barbatul alege cum sa isi arate masculinitatea in fata unei femei. Pentru ca nimeni nu te invata cum sa faci asta. Toti iti spun doar ca trebuie sa dovedesti ca esti mare mascul feroce.

Cea mai simpla situatie in care poti observa lipsa de imaginatie in a-si dovedi masculinitatea este mergand in cluburi. Mi s-a intamplat de nenumarate ori sa ajung intr-un club, sa ma distrez cu prietenii mei, iar, la un moment dat, sa apara un asa-zis “Macho Man” care sa incerce sa ma cucereasca cu forta lui si privirea intensa. Pentru mine, asta nu a mers niciodata. Dimpotriva, o astfel de atitudine nu ma face decat sa imi dau seama cat de superficial poate gandi barbatul respectiv; cat de multa neincredere in sine poate avea, incat sa incerce sa cucereasca pe cineva cu forta?

Din fericire pentru fetele de maine, exista si barbati care stiu ca nu e necesar sa arate intr-un mod brutal sau vulgar faptul ca au incredere in ei si ca sunt constienti ca pot cuceri o femeie. Imi plac barbatii astia. Sunt cei care iti ofera automat si sentimentul de siguranta. Ei nu vor veni la tine in club sa te traga de mana, sa te ameteasca cu dansul lor, sa te oboseasca, sa te faca sa uiti de tine. Lor le place sa fii perfect constienta de tot ce se intampla in momentele dintre voi. Pentru ca amandoi alegeti in momentele respective sa fiti impreuna.

 

E vorba despre echilibru. Iar daca un barbat iti ofera sentimentul de siguranta si simti ca ai un echilibru impreuna cu el(chiar si pentru 3 minute intr-un club), nu fugi! Cel mai probabil, este exact ceea ce ai cautat intotdeauna.

Advertisements

Cel mai frumos om

Astazi vreau sa vorbesc despre unul dintre cei mai frumosi oameni pe care i-am cunoscut pana acum. Este unul dintre oamenii pe care mi-i doresc alaturi de mine pentru totdeauna, de a carui frumusete sufleteasca sa ma bucur ori de cate ori am nevoie, pe a carui bunatate sa ma pot baza oricand. Poate ca suna egoist ceea ce spun, insa nu vreau sa pierd astfel de oameni niciodata.

Din pacate, uneori ii pierdem fara sa vrem sau fara sa alegem noi asta.

Astazi vreau sa vorbesc despre un om frumos, pe care l-am pierdut fara sa vreau asta. Numai sa imi imaginez cum ar fi sa il pierd insemna pentru mine un pacat urias. Insa, oricat de mult te impotrivesti destinului, intr-un final nu mai depinde doar de tine.

Omul asta este incredibil de frumos prin faptul ca el nu vede asta. Toata teama, toate intrebarile, toate nelinistile pe care le-a adunat de-a lungul timpului si care-i ies prin toti porii au creat aceasta frumusete. De fiecare data cand il vad, imi doresc sa fi avut talent la desen, astfel incat sa pot intipari pe hartie tot ceea ce vad in el dincolo de haine, dincolo de cuvinte, dincolo de priviri.

Omul asta este incredibil de frumos pe interior. Are un suflet bun si curat, plin de rani si regrete, dar, in ciuda acestora, iti este alaturi fara sa ii ceri ori de cate ori ai nevoie. Asta mi-a placut cel mai mult la el: faptul ca nu i-am cerut niciodata nimic, si totusi am primit de la el exact ceea ce imi doream.

Îți mulțumesc ca îmi ești alături oricând, om frumos!

Sper ca intr-o buna zi sa te poți vedea așa cum te văd eu.

Pentru mami.

Cand suntem mici, mama reprezinta lumea intreaga. O admiram, o idolatrizam, o iubim cel mai mult! Nu ne imaginam lumea fara ea si ii promitem ca nu o vom parasi niciodata. Si ea zambeste. Dar zambetul nu e in totalitate de fericire. Are si putina amaraciune in el. Pentru ca, oricat de mult isi doreste sa creada asta, ea stie ca timpul va schimba lucrurile. Ea stie ca, la un moment dat, copilul ei va pleca de la casa parinteasca.

 

Si asa e. Timpul trece, iar noi incepem sa ne formam dorinte si vise doar pentru viitorul nostru. Incepem sa uitam de anii in care mami era cel mai de pret cadou pe care viata ni l-a oferit. Cadourile acum sunt altele: o casa noua, o masina, o calatorie pe un alt continent. Facem compromisuri peste compromisuri pentru a obtine lucrurile astea materiale, fara sa realizam ca pierdem singurul lucru care conteaza cu adevarat in viata noastra: timpul petrecut cu parintii nostri.

 

Iti spui ca, dupa ce vei dobandi tot ceea ce iti doresti, vei avea destul timp sa stai cu ei. Dar cine iti garanteaza ca timpul acela chiar va exista? Cine iti garanteaza ca, dupa ce vei dobandi ceea ce iti doresti acum, nu iti vei dori si mai mult? Ca nu vei continua calatoria asta in care fericirea nu pare sa mai ajunga si la tine?

 

Timpul petrecut cu mami reprezinta cele mai de pret momente din viata mea. Nu voi uita niciodata toate sfaturile pe care mi le-a oferit de-a lungul timpului. Nu voi uita niciodata clipele in care imi citea din carti scrise de Ana Blandiana. Nu voi uita niciodata cat de mult ma iubeste. Si nu voi uita niciodata privirea ei din momentul in care ne-am departit la aeroport.

 

Chiar daca nu sunt langa tine fizic, jumatate din inima mea e a ta. Asa ca vom fi una langa alta pentru totdeauna, indiferent unde ma va duce viata.

 

La multi ani, mami! Te iubesc cel mai mult pe lumea asta!

Scrisori. Ma bucur sa te cunosc

___________________3710590_orig

 

E atat de simplu sa te indragostesti! E de ajuns sa cunosti un om care detine calitatile pe care ti le doresti de la partenerul tau de viata si gata, se intampla! Zilele incep sa devina din ce in ce mai senine, chiar daca afara ploua in fiecare zi. Oamenii din jur par dintr-odata mai buni, iar tu le zambesti increzatoare indiferent de situatie.

Am trecut de mii de ori prin asta. Am cunoscut o multime de oameni cu care paream sa ma potrivesc. Am incercat sa ma vizualizez impreuna cu fiecare dintre ei. Si am reusit. Si e placut sa privesti pe cineva in ochi si, in acelasi timp, sa te visezi impreuna cu el. E un sentiment de euforie, pe care nu pot sa il descriu.

 

Si, totusi, de ce acum nu sunt impreuna cu nici unul din acei oameni? De ce nici macar unul din visele mele nu s-a indeplinit?

 

Pentru ca, in momentul in care ajungi sa visezi cu ochii deschisi, uiti de realitate; uiti de ceea ce se afla de fapt in fata ochilor tai. Iti creezi o imagine inchipuita despre cel de langa tine pentru ca, mai tarziu, realitatea sa te loveasca direct in fata. Realizezi apoi ca, din tot ce a fost intre voi, trei sferturi au reprezentat imaginatia si dorintele tale si doar un sfert a fost realitate. Iar realitatea e ca ai cazut in propria ta capcana. Realitatea e ca el e doar un om si, la fel ca toti ceilalti, va pleca dupa ce va obtine ce si-a dorit.

 

Da, ma bucur sa te cunosc. Atat.

Nu mai visez cu ochii deschisi.

Nu imi voi imagina nimic legat de tine.

 

Ma bucur sa te cunosc. Dar voi trece pe langa tine, ca si cum nu te-as fi cunoscut vreodata.

Scrisori.

hyperliteratura-scrisori-copii02

 

Imi plac mult povestile de dragoste care se petrec ca in filme. Ce pot sa spun? Sunt o romantica incurabila, care se imbraca doar in negru si asculta rock. Dar sufletul mi-e colorat. Poate prea colorat uneori, avand in vedere cat de mult incearca unii sa mi-l innegreasca.

 

Cred in faptul ca in viata nimic nu este intamplator. Cred in faptul ca, atunci cand iti doresti un lucru, inevitabil viata te va duce in acea directie. Cred in faptul ca primesti si atragi in viata ta doar ceea ce iti doresti si ceea ce crezi ca meriti.

 

Asa imi explic faptul ca pe mine viata ma loveste cu povesti de dragoste. Sa le povestesc, nu vreau. Nu vreau sa le pierd esenta care exista in sufletul meu. Doar voi scrie scrisori. Scrisori catre cei pe care i-am iubit. Scrisori catre cei de la care am invatat si bune, si rele.

 

Nu am o ordine anume in care voi scrie. Voi asterne ganduri aici exact in ordinea in care vor curge de-a lungul timpului.

 

Sunt amintirile mele, asa ca vor fi inevitabil influentate de sentimentele mele si de amintirile de atunci.

 

To be continued . . .

In loc sa te gandesti la trecut, mai bine priveste spre viitor

074a6e093da3f29403e760d088fb7a2f--favorite-quotes-favorite-things

 

Oamenii nu sunt facuti sa se plictiseasca. De fiecare data cand exista o perioada linistita in viata lor, fara nici un eveniment important, ei simt ca se plafoneaza.

In cautarea unui eveniment care sa ii scoata din rutina in care au ajuns, majoritatea incep sa reflecteze la trecut. Ce poate fi mai simplu decat sa te intorci in niste amintiri pe care, dupa mult timp in care le-ai constientizat, le poti privi fara sentimente de vinovatie, ranchiuna sau regret?

 

Majoritatea incep sa se gandeasca la fostele iubiri, evident.

Ea isi spune ca, daca ar fi fost mai stapana pe sine si mai calculata, ar fi fost si acum impreuna. Pana la urma, existau multe interese comune intre ei doi. Nu mai conteaza ca el era un mitocan si ea isi spunea de fiecare data ca nu-i va mai accepta iesirile absurde. Ne amintim doar ce vrem noi sa ne amintim.

El isi spune ca a fost un prost ca a iesit cu ea doar de cateva ori. Privind in urma, nu era chiar asa “nasoala”. Sa fim sinceri, nu poti ajunge la concluzia asta decat dupa ce ai intalnit altele mai nasoale dupa ea.

Si, gandindu-ne la oamenii pe care i-am lasat in trecut, facem acel gest pe care il regretam mai apoi: incercam sa ne intoarcem la ei. Mai intai, un mesaj(daca raspunde, sigur iesim la o cafea; daca ma ignora, stiam deja ca nu e ce trebuie – acum m-am asigurat).

 

Inevitabil, asta nu duce la nimic bun; indiferent daca iti raspunde sau nu. Daca oamenii aia au ramas in trecut, inseamna ca acolo e locul lor acum.

 

In loc sa te gandesti la trecut, mai bine reflecteaza la viitor. Gandeste-te cum poti deveni un om mai bun. Incearca sa nu repeti greselile din trecut. Gaseste-ti o activitate care iti place(si care sa nu implice fostii/fostele). Alearga, citeste, scrie, calatoreste. Orice te face fericit si te tine departe de trecut.

Timpul se scurge repede in viata cuiva. Asa ca fiecare moment ar trebui sa fie pretuit la maxima intensitate, pentru ca regretele sa nu apara ulterior.

 

Traieste!

Ce s-a schimbat intr-un an

 

 

IMG_5820

Am deschis blogul asta acum un an, cu speranta ca voi reusi sa imi las aici toate gandurile, toate emotiile. Si asa a fost. Blogul a fost spatiul sacru in care m-am putut elibera de toate sentimentele care m-au coplesit de-a lungul timpului. A fost locul in care m-am refugiat ori de cate ori m-am simtit pierduta.

 

Acum un an mi-am promis ca nu voi privi niciodata in trecut. Ca ochii sunt doar pentru a privi spre viitor. Ca asta inseamna de fapt  prezentul: sa privesti spre viitor.

 

Mi-am incalcat promisiunea si, pentru scurt timp, m-am intors in trecut. E placut sa te intorci intr-un loc in care ti-a fost bine la un moment dat. E acelasi sentiment pe care il simti si in momentul in care te intorci intr-un loc drag din copilarie. Sufletul ti se inunda de caldura si entuziasm. Dar timpul in care nu ai mai vazut locul acela te-a schimbat. Si locul drag tie s-a schimbat. Nimic nu mai e la fel. Si, oricat de mult incerci sa refaci momentele dragi, nu mai poti. Pentru ca nici tu, nici locul drag tie, nu mai sunteti la fel.

 

M-am schimbat de-a lungul timpului. Mai ales in momentele in care am cutreierat de una singura prin viata. Asa ca, in clipa in care am decis sa ma intorc in trecut, am fost surprinsa sa aflu ca trecutul dupa care tanjeam acum ceva timp nu mai este ceea ce imi doresc. Ca viitorul meu poate fi atat de frumos pe cat vreau eu sa fie. Iar in viitorul asta, oamenii ce m-au ranit nu isi gasesc loc nici macar pentru o clipa.

 

Ca in fiecare an, din viata mea au plecat oameni si au venit altii. Unii au plecat pentru ca si-au dorit ei, altii au plecat pentru ca, intr-un fel sau altul, i-am facut sa plece. Atunci cand te schimbi, trebuie sa te astepti ca unii oameni sa plece. Schimbarea nu va fi niciodata pentru oricine. Iar daca schimbarea te face mai fericit, lasa-i sa plece. I-am primit cu bucurie pe cei ce mi-au intrat in inima anul asta. Ii iubesc si imi doresc sa ne fim alaturi unii celorlalti multi ani de acum inainte.. sau cat va fi sa fie. Fericiti sa fim.

 

Consider ca fiecare varsta isi are oamenii ei. Important e sa te inconjori doar de oameni dragi tie, indiferent daca ei vor ramane langa tine doar pentru o zi sau pentru totdeauna.

 

Cand cineva pleaca din viata mea, ma intreb “Ce s-a schimbat?” . Eu m-am schimbat. Ei s-au schimbat. Totul in jurul nostru se schimba in mod constant. Schimbarea nu e un lucru rau. Conteaza doar felul in care reactionezi la ea. Poti alege sa te lupti cu ea sau poti inainta in acelasi timp cu ea. Sunt doar alegeri in functie de care oamenii vor inainta impreuna cu tine sau vor ramane undeva in amintiri.

 

Ce s-a schimbat intr-un an?

 

Eu m-am schimbat. Am devenit mai curajoasa si mai protectiva cu mine. Am invatat ce inseamna asumarea deciziilor. Am invatat sa nu raman in urma si, indiferent de ceea ce mi se intampla, sa tin capul sus si sa zambesc.

 

Chiar daca nu zambesc pentru mine, zambesc pentru ceilalti.

 

Am invatat ca oamenii pot manipula usor, mai ales daca le dai ocazia. Am invatat ca, sa ai incredere in cel de langa tine, nu e intotdeauna alegerea cea mai buna. Dar e singura alegere pe care poti sa o faci si pe care, indiferent de ceea ce urmeaza sa se intample, sa ti-o asumi pana la capat.

 

Am invatat ca poti trai intr-o luna experiente pe care nu le-ai trait in doi ani. Si ca amintirile din doi ani se pot sintetiza in amintiri de o luna. Am invatat ca iubirea si pasiunea sunt doua sentimente ce pot exista foarte bine si separat, nu doar impreuna.

 

Am invatat ca iubirea nu e despre a-l tine pe cel iubit langa tine. Iubirea este, ca si arta, despre libertatea celuilalt. Iubirea nu e ceva intamplator. Iubirea e o alegere.

 

Am invatat ca reactiile noastre ii pot influenta radical pe cei din jur. De-aia trebuie sa transmiti doar ganduri pozitive. Lumea e si-asa plina de stres si de griji. Sa incercam sa o luminam cat de putin.

 

Am invatat sa accept orice provocare ce mi se iveste. Doar asa voi sti cu adevarat care imi sunt limitele. Doar asa ma voi putea descoperi pe deplin. Si, tot aici, am invatat ca oamenii la care te astepti cel mai putin sunt oamenii care te vor sustine neincetat in noile provocari.

 

Ce s-a schimbat in ultimul an?

 

Eu m-am schimbat in ultimul an. Si imi place de mine, cea de acum. Pentru ca acum stiu sa nu mai privesc in urma. Pentru ca acum stiu ca fericirea mea tine intotdeauna de prezent si de viitor, dar niciodata de trecut.

Rabdare

Va veni un moment in viata ta in care vei gresi. Vei alege orbeste, fara sa iti consulti inima; fara sa iti consulti ratiunea. Vei inainta in negrul necunoscutului, pentru ca, la un moment dat, sa realizezi ca stiai de la inceput ce presupune acel necunoscut. Te vei trezi in lumina, insa inconjurat de singuratate.

Asta nu e neaparat ceva rau. Sa fii singur. Nu e ceva rau, atata timp cat te iubesti destul de mult pentru a te putea suporta doar tu pe tine.

E ceva rau daca esti singur pentru ca i-ai indepartat pe ceilalti prin greselile tale. Atunci da, ar trebui sa regreti. Sa iti asumi si sa regreti.

Si sa mergi mai departe.

Va veni un moment in viata ta in care iti vei dori ca el sa fie langa tine. Sa fiti doar voi doi, asa cum ar fi trebuit mereu sa fiti.

Insa el nu va fi acolo asa cum iti doresti tu.

Vei simti durere din cauza ca esti respinsa. Vei simti mustrare din cauza greselilor facute. Vei simti regret. Vei simti disperare si frustrare.

Dar mai presus de toate, vei simti iubire; iubire pentru un om pe care acum stii ca ti-l doresti alaturi; iubire pentru un om langa care te vezi atunci cand incerci sa iti imaginezi viitorul; iubire pentru un om fata de care nu ai nici un fel de control.

Si ce poti sa faci cand te simti atat de pierduta? Cand nu mai stii ce se intampla cu tine si in ce directie sa te indrepti?

Tot ce poti sa faci e sa tii privirea sus si sa continui sa mergi inainte. Tot ce poti sa faci e sa lasi timpul sa treaca, sa curga; iar tu sa curgi odata cu el. Indiferent de ceea ce ti se intampla, nu privi in urma. Trecutul e trecut dintr-un motiv. Si tu esti stapana propriului viitor. Ai posibilitatea sa ti-l creezi exact asa cum vrei tu.

Poate ca doare. Totul. Dar te doare acum. La un moment dat, nu vei mai simti golul permanent din inima. La un moment dat, nu te va mai durea la propriu sufletul. Vei fi fericita. Vei fi tot ce vrei tu.

Trebuie doar sa ai rabdare.

Mie imi place sa iubesc.

1c747bd1089f89cd3ea2d3d2e1193a17

Mi s-a intamplat de multe ori sa ranesc si fiu ranita de oameni dragi mie. De foarte multe ori. De fiecare data cand am simtit ca omul de langa mine este cel care ma va imbratisa si peste ceva timp, acel om mi-a demonstrat cat de mult m-am inselat.

Mie imi place sa iubesc.

Imi place sa iubesc si sa descopar oamenii si sa vad doar ce e bun in ei. Imi place sa ma entuziasmez ca un copil; dar, in acelasi timp, imi place sa iubesc matur. Imi place sa imi fac planuri de viitor si sa visez cu ochii deschisi. Imi place sa zambesc si, mai mult de atat, imi place sa ma privesc in ochii celui de langa mine si sa nu imi pot sterge zambetul de fericire de pe buze. Imi place sa ma joc; sau doar sa stau. Imi place sa privesc pe geam, unde simt ca imi pot asterne toate visele in fata ochilor, unde simt ca pot sa respir.

Imi plac toate lucrurile astea. Insa ele se termina de fiecare data brusc. Pentru ca, in naivitatea mea, ma arunc de fiecare data cu capul inainte. “No regrets” imi spun mereu; dar sper in sinea mea ca nu va veni niciodata momentul in care sa imi asum replica asta. Dar clipa vine mereu.

Cumva, m-am obisnuit cu asta.

Totusi, nu cred ca as putea trai fara iubire. Cine as mai fi? Cum as mai putea sa zambesc si sa vad numai ce e mai bun in omul de langa mine? Oricat de fragila ar fi iubirea asta, e important sa existe si sa o pretuiesti.

Mie imi place sa iubesc. Dar imi place sa fiu, la randul meu, iubita.

Cea mai frumoasa iubire e cea impartasita.

Cea mai frumoasa iubire e cea sincera.

Cea mai frumoasa iubire e cea asumata.

Sunt clipe cand simt ca am obosit sa iubesc. Dar stiu ca nu imi pot opri inima, oricat de mult am cautat butonul ala blestemat.

Asa ca iubesc, oricat de ranita am fost. Oricat de ranita sunt.

Am obosit.

Am obosit sa fiu optimista.

Am obosit sa am incredere in oameni.

Am obosit sa fiu ranita de fiecare data cand am incredere in ei.

Am obosit sa fiu nevoita sa ma vindec de fiecare data cand am fost ranita.

Am obosit sa dau sanse noi oamenilor din viata mea.

Am obosit sa iert.

Am obosit sa tin capul sus.

Am obosit sa ma fortez sa zambesc, chiar si simt ca imi fuge pamantul de sub picioare.

Am obosit sa imi fortez lacrimile sa nu imi cada pe obraji.

Am obosit sa ma machiez, doar ca sa nu mi se vada cearcanele de la noptile nedormite.

Am obosit sa vorbesc cu oamenii ce m-au ranit candva.

Am obosit sa dau sfaturi.

Am obosit sa iubesc.

Am obosit sa plang.

Am obosit sa vorbesc.

Am obosit sa fiu puternica.

 

Vreau doar o pauza de la tot.