Momente. Daca am sta la o cafea

Daca am sta impreuna la o cafea, as avea ocazia sa iti spun cum ma simt. Ti-as spune cum, permanent, ma simt sfasiata in doua, simt cum trebuie sa aleg mereu intre aproape orice. Intre visele mele si realitatea. Intre ratiune si ceea ce inima isi doreste de fapt. Intre lumina si intuneric. Intre fericire si tristete. Intre a-mi deschide sufletul si a continua cu sarada zilnica. Intre a ma ascunde si a ma afisa. Intre incercarea permanenta de a trai si dorinta de a muri. Intre a afisa o atitudine puternica, prin care sa continui sa tin capul sus, si a renunta la tot. E ca si cum in interiorul meu sunt doua persoane cu dorinte diferite si separate, intre care nu exista o cale de mijloc, care se lupta permanent si cu care nu pot ajunge la un armistitiu nici macar pentru o clipa.

 

 

Daca am sta impreuna la o cafea, ti-as spune ca incerc sa gasesc zonele gri din viata mea, chiar daca tot ce vad in fata ochilor e alb si negru. Ti-as spune ca uneori imi pierd speranta, dar ca incerc totusi sa stau puternica. Ti-as spune ca uneori simt ca ma inec si ca, adancirea in intunericul oceanului pare mai buna decat haosul care mi se intampla permanent la suprafata. Dar totusi incerc. Incerc pentru ca, oricat de multe zile negre ar exista in viata mea, am avut parte si de zilelele bune, cand soarele parea sa straluceasca mai puternic decat oricand si in care uitam tot ce ma supara inainte.

 

 

Daca am sta impreuna la o cafea, ti-as spune ca, in zilele bune, ma simt ca si cum nu as fi avut parte niciodata de zile negre. Chiar daca ele au fost prezente in trecutul meu, chiar daca m-au consumat total ori de cate ori aveam parte de ele. In zilele bune, nu sunt in stare sa ma gandesc la perioadele intunecate; si cred ca nu as putea sa ma gandesc la ele nici daca as incerca sa imi amintesc sentimentele traite. Asta sunt eu. In zilele bune, e ca si cum eu sunt soarele si nimic, nici macar norii, nu imi mi-ar putea diminua stralucirea. Niciun fel de intuneric nu m-ar putea atinge. Sunt momentele in care ma simt invincibila. In timp ce, in zilelele negre, ma simt ca si cum eu sunt luna si mi-am limitat lumina atat de mult, incat doar eu ma vad stralucind, in timp ce tu si ceilalti din jur ma vedeti inconjurata doar de intuneric, fara capacitatea de a mai putea vedea vreodata cum arata lumina unei zile.

 

 

Si daca am sta impreuna la o cafea, ti-as spune doar atat. Ca in acest moment, ma aflu in zona mea gri. Ca am descoperit ca scrisul este unul din medicamentele mele, si cititul, si somnul. Si ca nu ai de ce sa te ingrijorezi pentru mine. 🙂

 

Advertisements

Imuna.

anime-anime-girl-cute-happy-Favim.com-878511

 

Intotdeauna vreau sa vad doar ce e mai bun in oameni. Indiferent de felul in care sunt perceputi de cei din jurul meu, vreau sa cred ca exista bine in sufletul fiecaruia dintre noi. Indiferent de masca pe care o afiseaza zilnic, vreau sa cred ca ei ma iubesc asa cum ii iubesc si eu.

De multe ori, ma insel insa. Intuitia imi sopteste intruna sa plec, sa ma desprind de oamenii care nu fac decat sa ma consume, sa imi ia tot ce am mai bun, sa imi innegreasca sufletul. Dar inima nu ma lasa sa intorc spatele atat de usor. Mi-a fost mereu cel mai greu sa plec de langa persoanele gresite din viata mea.

Pe tine te-am pastrat mult timp langa mine. Te-am iubit din prima zi cand te-am vazut. Am avut grija de tine si am incercat sa iti ofer totul, chiar daca nu voiai asta. Si tu ai avut grija de mine si m-ai iubit in felul tau. Doar ca modul tau de a iubi nu bucura lumea, ci o raneste.

Pe mine m-ai ranit de multe ori; uneori mai puternic, incat mi-ai sfaramat sufletul in mii de bucati, alteori mai putin, incat nu am varsat decat o lacrima. De la un timp, insa, simt ca am devenit imuna la tot ceea ce faci, la tot ceea ce spui. Nu mai simt durere. Nu mai simt gelozie. Nu mai simt tradare. Nu mai simt dezamagire. Nu mai simt nimic. Imi esti indiferent.

Totusi, te-am pastrat langa mine in continuare. De ce? Poate din obisnuinta. Asta nu e bine. Si voi schimba modul in care stau lucrurile intre noi.

Mi-ai spus ca ma iubesti. Si, pentru o clipa, chiar te-am crezut. Te-am crezut pentru ca, intr-un timp, chiar imi doream din tot sufletul sa imi spui asta. Cum m-ai ridicat pe nori de fericire, m-ai si readus in timp scurt cu picioarele pe pamant.

Nu stii ce e iubirea. O confunzi cu altceva. Nu imi dau seama cu ce, dar iti doresc sa descoperi iubirea intr-un final. E trist ca cineva sa nu stie cum e sa iubeasca si sa fie iubit.

Cat despre mine, am plecat de mult din povestea asta. Doar ca mi-a luat mult timp sa realizez asta. Iti doresc multa bafta, pentru ca ai nevoie. Si nu astept nimic de la tine. Nu am nevoie decat sa nu mai fii in viata mea. Si, asa cum stii, ma voi asigura ca dorinta mi se va indeplini.

Sa fii puternica nu e mereu o optiune. Si foarte bine ca e asa.

IMG_4768

Sa fii puternica nu e intotdeauna atat de simplu pe cat pare. Cel putin, nu pentru mine. De multe ori, ma lovesc de o nesiguranta pe care inca nu reusesc sa imi dau seama unde si de ce o cultiv. Mi se intampla sa uit de mine, sa uit cine sunt, sa ma pierd in miile de fete pe care le vad zilnic. E usor sa te pierzi in multime. Si e confortabil. Cumva, stii ca nimeni nu te judeca pentru nimic. Si la un moment dat nici tu nu o mai faci.

Dar viata nu e facuta ca sa te ascunzi. Viata te invata sa fii puternic. Te obliga uneori. Totul pentru ca tu sa devii un om mai bun decat erai.

Mi-a trebuit ceva timp sa realizez ca nu mi-ai fost nici iubit, nici amant. Nici macar prieten. Au fost multe nopti de nesiguranta, de intrebari la care nu avea cine sa raspunda. Au fost dimineti in care nu voiam sa mai cobor din pat. Au fost zile si nopti in care nu voiam decat sa fug undeva unde sa nu cunosc pe nimeni si nimeni sa nu ma cunoasca. Au fost mii de pasi pe care i-am privit, pentru ca nu puteam sa merg cu capul sus.

Toate astea pentru ca te-am lasat sa imi fii slabiciune.

Nu ma invinovatesc. Femeile au tendinta sa se invinovateasca atunci cand ceva nu merge bine. Eu am renuntat sa mai fac asta in cazul tau. Dupa zile, luni intregi pierdute printre intrebari fara raspuns, pagini completate cu incertitudini si lacrimi spontane, m-am oprit. Am incetat sa imi mai fac rau. Mi-ai facut tu destul.

Luni insir mi-am spus in fiecare dimineata ca sunt puternica. Zi de zi, ma priveam in oglinda si imi zambeam. Nu ma mai lasam sa plang. Nu mai voiam sa fiu trista. Nu imi mai doream sa aflu raspunsuri la intrebarile mele.

Acum nu imi mai pasa. Ai ramas undeva in trecut, ascuns in seiful amintirilor mele. Undeva de unde nu ma mai poti atinge in suflet.

“Ce mai faci?”, ma mai intrebi din cand in cand. Nu mai vreau sa iti raspund. Ce mai fac nu mai e de mult timp treaba ta. Eu nu te intreb ce mai faci. Nu vreau sa stiu. Ce mai fac acum e sa privesc inainte. Ce fac e ca azi sa fiu intotdeauna mai bine ca ieri.

Acum sunt fericita. Si sunt puternica. Nu mai trebuie sa imi repet asta in fiecare dimineata. M-am inconjurat de oameni care ma sprijina si care ma incurajeaza sa fiu puternica. Acum pasesc cu capul sus si zambesc tuturor celor care ma privesc.

Sa fii puternica nu e mereu o optiune. Si foarte bine ca e asa.

Sa fiu puternica a fost o necesitate la un moment dat. Acum e felul meu de-a fi. Nu a fost usor, dar, Doamne, ce fericita sunt acum!

Acceptare

Lumea de azi ne obliga sa ne focusam pe obiectivele individuale si sa ne dorim sa devenim cei mai buni. Intr-un fel sau altul, ne conduce inevitabil spre egoism. Ajungi sa te gandesti atat de mult la ceea ce iti doresti pentru tine, incat uiti faptul ca, prin actiunile tale, ii afectezi si pe cei din jurul tau.

accept yourself

De cate ori nu ti s-a intamplat ca cei din jurul tau sa aiba o atitudine ostila fata de tine? Sau ca prietenii de odinioara sa inceapa sa te excluda din activitatile si iesirile pe care le aveati regulat? De cate ori nu ti s-a intamplat sa iti doresti sa participi la un proiect unde abilitatile tale erau potrivite, insa seful proiectului sa prefere sa aleaga pe altcineva, doar pentru ca “are o atitudine pozitiva”? Asta se intampla in momentul in care ajungi sa te identifici cu ego-ul tau. Ego-ul tau, prin prisma trairilor din viata ta, a crescut atat de mult, incat acum e greu sa il mai constientizezi(nici nu mai spun despre cat de greu e sa vrei sa renunti la el).

Este extrem de important sa constientizam cine suntem cu adevarat. Sa lasam deoparte mastile pe care le alegem zilnic cand mergem la birou sau in oras cu prietenii, sau in vizita la bunici. Cine esti atunci cand ajungi acasa si nu mai este nimeni in jurul tau? Iti este usor sa te impaci cu tine? Iti este usor sa adormi noaptea, singur? Sau toate gandurile si intamplarile din timpul zilei navalesc pe partea goala a patului?

Momentul in care recunoastem ca suntem bolnavi este si momentul in care incepem sa ne vindecam. Clipa in care reusim sa nu ne mai identificam cu ego-ul nostru reprezinta inceputul disparitiei lui. Sa te desparti de ego-ul tau e ca si cum ai omori o parte din tine. De-aia e atat de greu. Si de-aia putini sunt cei care reusesc sa faca asta singuri.

Fii sincer cu tine, recunoaste-ti defectele si, cel mai important, accepta-le. Doar asa poti incepe sa lucrezi la corectarea lor. Fara sa realizezi, comportamentul si atitudinea ta se vor schimba; in bine. Vei incepe sa te accepti pe tine, in loc sa fii furios pe cei din jurul tau.

Spor la meditat!

Seara faina! 🙂

Cugetari. Femeia in fata oglinzii

Am terminat de citit unul din capitolele cartii “Femeia in fata oglinzii”, iar ultimile doua replici m-au indemnat sa cuget asupra lor:

 

  “- Sexul simplifica lucrurile.

    – In ce sens le simplifica? Ca sa te apropii de un barbat, sau ca sa scapi de el?”

 

Si da, este o intrebare extrem de potrivita pentru timpurile noastre si, de asemenea, una la care fiecare dintre noi ar trebui sa se gandeasca inainte de a imparti fiecare particica din spatiul personal cu celalalt.

Cred foarte mult in ideea ca, daca faci sex cu iubitul tau dupa aprox 5 luni din momentul in care ati devenit un cuplu, asta nu ti-l garanteaza pe viata; la fel cum si sexul de la prima intalnire nu inseamna ca a doua zi iti va bloca contul de Facebook.

Ceea ce face diferenta este pur si simplu natura barbatilor. Ei sunt vanatori. Le plac provocarile. Adora sa isi urmareasca prada, sa primeasca sarcini si nivele diferite de dificultate. Si da, in cazul asta, noi, femeile, suntem “prada”. Nu avem nevoie de reguli scrise pe pagini irosite inutil, prin care sa aflam “cum trebuie sa ii provocam pe ei, masculii feroce”. Prin simplul fel al nostru, ii vom provoca pe unii sau ii vom plictisi pe altii. Asa este legea firii si asa este normal sa fie, intrucat fiecare dintre noi este compatibil doar cu anumite persoane.

Exista barbati pentru care, faptul ca refuzi sa aveti contact sexual de la primele intalniri, reprezinta o “calitate” a ta, femeie, care te face diferita de cele pe care le-a avut inaintea ta. Pentru aceasta categorie de barbati, femeile care fac sex de la prima intalnire sunt simplu adaugate in sectiunea “Distractie”. Cu ele nu se implica sentimental, intrucat ceea ce si-au dorit de fapt de la inceput au primit de la inceput. Nu au luptat pentru nimic, asa ca au considerat ca ceea ce au primit li s-a cuvenit in mod firesc. Poti intalni barbati cu un caracter minunat, barbati langa care te visezi toata viata, insa care te vor parasi doar pentru faptul ca au intrat in patul tau mult prea devreme si fara sa te cunoasca cu adevarat. Pentru ei, faptul ca au avut acces atat de simplu la spatiul tau privat, reprezinta motivul principal pentru care nu esti ceea ce isi doresc.

Mi-am pus si eu intrebarea asta de multe ori: “Sexul te apropie sau te indeparteaza de un barbat?” . Intrucat nu avem un Oracol, care sa ne spuna daca e bine sau nu sa impartim tot spatiul personal cu celalalt, cum poti sa stii daca sexul va juca un rol decisiv in relatia ta? Nu ai de unde sa stii. Este un risc pe care trebuie sa ni-l asumam. Insa cred cu tarie ca nu trebuie sa ni-l asumam cu oricine intra in viata noastra. In ziua de azi, este firesc sa ai o multime de relatii, serioase sau nu, sa cunosti o multime de oameni, pe care ii vei mai intalni sau nu. Insa asta nu inseamna ca, cu fiecare dintre acesti oameni, trebuie sa parcurgi toate etapele unei relatii. Cu unii vei ramane doar prietena, cu altii vei deveni straina de la inceput. Insa totul se va intampla in functie de ceea ce iti vei dori in legatura cu persoana respectiva.

Cred in faptul ca esti un om mult mai castigat daca cunosti mai intai sufletul celuilalt si abia apoi trupul. Poti castiga un prieten foarte bun cunoscandu-i mai intai interiorul, un prieten care, mai tarziu, iti poate deveni iubit; asta depinde doar de voi doi. Insa, in cazul in care totusi sexul v-ar indeparta, vei ramane cu amintirea frumoasa a sufletului acestuia. In acelasi timp, in felul asta eviti pe cat posibil sa primesti in viata ta oameni care nu merita sa primeasca momente frumoase alaturi de tine. Este si o modalitate prin care sa te protejezi de persoane care au un singur interes de la tine, care nu te privesc ca pe o fiinta umana, ci ca pe un mijloc de a-si satisface poftele.

Cred ca sexul simplifica lucrurile. Mai ales atunci cand nu il faci cu orice persoana care intra in viata ta. Cu cat alegi mai bine barbatii din jurul tau, cu atat te vei cunoaste pe tine cu adevarat si vei realiza ce fel de oameni iti doresti sa primesti in sufletul tau. Cu cat sexul va deveni o actiune importanta din viata ta, cu atat te vei respecta mai mult si vei dori mai mult de la cel de langa tine. Rolul lui ar trebui sa fie mai mult decat “invadarea spatiului privat”. Ar trebui sa fie o alegere, care vine de la sine; un consimtamant pe care amandoi sa vi-l asumati.