Momente. Daca am sta la o cafea

Daca am sta impreuna la o cafea, as avea ocazia sa iti spun cum ma simt. Ti-as spune cum, permanent, ma simt sfasiata in doua, simt cum trebuie sa aleg mereu intre aproape orice. Intre visele mele si realitatea. Intre ratiune si ceea ce inima isi doreste de fapt. Intre lumina si intuneric. Intre fericire si tristete. Intre a-mi deschide sufletul si a continua cu sarada zilnica. Intre a ma ascunde si a ma afisa. Intre incercarea permanenta de a trai si dorinta de a muri. Intre a afisa o atitudine puternica, prin care sa continui sa tin capul sus, si a renunta la tot. E ca si cum in interiorul meu sunt doua persoane cu dorinte diferite si separate, intre care nu exista o cale de mijloc, care se lupta permanent si cu care nu pot ajunge la un armistitiu nici macar pentru o clipa.

 

 

Daca am sta impreuna la o cafea, ti-as spune ca incerc sa gasesc zonele gri din viata mea, chiar daca tot ce vad in fata ochilor e alb si negru. Ti-as spune ca uneori imi pierd speranta, dar ca incerc totusi sa stau puternica. Ti-as spune ca uneori simt ca ma inec si ca, adancirea in intunericul oceanului pare mai buna decat haosul care mi se intampla permanent la suprafata. Dar totusi incerc. Incerc pentru ca, oricat de multe zile negre ar exista in viata mea, am avut parte si de zilelele bune, cand soarele parea sa straluceasca mai puternic decat oricand si in care uitam tot ce ma supara inainte.

 

 

Daca am sta impreuna la o cafea, ti-as spune ca, in zilele bune, ma simt ca si cum nu as fi avut parte niciodata de zile negre. Chiar daca ele au fost prezente in trecutul meu, chiar daca m-au consumat total ori de cate ori aveam parte de ele. In zilele bune, nu sunt in stare sa ma gandesc la perioadele intunecate; si cred ca nu as putea sa ma gandesc la ele nici daca as incerca sa imi amintesc sentimentele traite. Asta sunt eu. In zilele bune, e ca si cum eu sunt soarele si nimic, nici macar norii, nu imi mi-ar putea diminua stralucirea. Niciun fel de intuneric nu m-ar putea atinge. Sunt momentele in care ma simt invincibila. In timp ce, in zilelele negre, ma simt ca si cum eu sunt luna si mi-am limitat lumina atat de mult, incat doar eu ma vad stralucind, in timp ce tu si ceilalti din jur ma vedeti inconjurata doar de intuneric, fara capacitatea de a mai putea vedea vreodata cum arata lumina unei zile.

 

 

Si daca am sta impreuna la o cafea, ti-as spune doar atat. Ca in acest moment, ma aflu in zona mea gri. Ca am descoperit ca scrisul este unul din medicamentele mele, si cititul, si somnul. Si ca nu ai de ce sa te ingrijorezi pentru mine. 🙂

 

Advertisements

5 thoughts on “Momente. Daca am sta la o cafea

  1. Si care sunt visele tale ? De ce trebuie sa alegi intre vise si realitate ? De ce nu iti faci visele sa devina realitate ?

    De ce nu incerci sa controlezi haosul? Ce te opreste sa faci asta ?

    Nu iti mai pierde timpul cu zilele negre, uita tot, elimina tot ce e negru din viata ta chiar daca o sa ai si in viitor, pierde cat mai putin timp cu ele.

    Like

    1. De fiecare data cand am visat cu ochii deschisi, de atatea ori mi-am luat o palma peste fata de la realitate.
      Nu stiu cum as putea sa ies din bucla asta in care ma invart incontinuu. Nu stiu ce inseamna sa controlez haosul. Si nu cred ca pot face asta de una singura, atata timp cat cineva va fi acolo ca sa ma trezeasca la realitate.

      Liked by 1 person

  2. Depinde de vis… poti evita “palma peste fata”, in cazul meu nu am fost direct si la fel ca si tine m-am trezit plesnit. Poate daca cauti motivul va fi mai bine .

    Sa controlezi haosul… poti incerca sa urmaresti cand lucrurile scapa de sub control sa te dai intr-o parte si sa lasi sa treaca.

    Cu trezitul la realitate nu cred ca te pot sfatui, stii deja de ce.

    Liked by 1 person

    1. E ironic faptul ca pentru ceilalți pot da sfaturi atât de bune, similare cu ale tale, iar pentru mine nu găsesc remediu 🙂
      Cel mai probabil, timpul le va rezolva pe toate pentru toti.
      Ce bine ca mai exista prieteni apropiați cu care sa poți discuta! 🙂

      Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s