Cugetari. Femeia in fata oglinzii

Am terminat de citit unul din capitolele cartii “Femeia in fata oglinzii”, iar ultimile doua replici m-au indemnat sa cuget asupra lor:

 

  “- Sexul simplifica lucrurile.

    – In ce sens le simplifica? Ca sa te apropii de un barbat, sau ca sa scapi de el?”

 

Si da, este o intrebare extrem de potrivita pentru timpurile noastre si, de asemenea, una la care fiecare dintre noi ar trebui sa se gandeasca inainte de a imparti fiecare particica din spatiul personal cu celalalt.

Cred foarte mult in ideea ca, daca faci sex cu iubitul tau dupa aprox 5 luni din momentul in care ati devenit un cuplu, asta nu ti-l garanteaza pe viata; la fel cum si sexul de la prima intalnire nu inseamna ca a doua zi iti va bloca contul de Facebook.

Ceea ce face diferenta este pur si simplu natura barbatilor. Ei sunt vanatori. Le plac provocarile. Adora sa isi urmareasca prada, sa primeasca sarcini si nivele diferite de dificultate. Si da, in cazul asta, noi, femeile, suntem “prada”. Nu avem nevoie de reguli scrise pe pagini irosite inutil, prin care sa aflam “cum trebuie sa ii provocam pe ei, masculii feroce”. Prin simplul fel al nostru, ii vom provoca pe unii sau ii vom plictisi pe altii. Asa este legea firii si asa este normal sa fie, intrucat fiecare dintre noi este compatibil doar cu anumite persoane.

Exista barbati pentru care, faptul ca refuzi sa aveti contact sexual de la primele intalniri, reprezinta o “calitate” a ta, femeie, care te face diferita de cele pe care le-a avut inaintea ta. Pentru aceasta categorie de barbati, femeile care fac sex de la prima intalnire sunt simplu adaugate in sectiunea “Distractie”. Cu ele nu se implica sentimental, intrucat ceea ce si-au dorit de fapt de la inceput au primit de la inceput. Nu au luptat pentru nimic, asa ca au considerat ca ceea ce au primit li s-a cuvenit in mod firesc. Poti intalni barbati cu un caracter minunat, barbati langa care te visezi toata viata, insa care te vor parasi doar pentru faptul ca au intrat in patul tau mult prea devreme si fara sa te cunoasca cu adevarat. Pentru ei, faptul ca au avut acces atat de simplu la spatiul tau privat, reprezinta motivul principal pentru care nu esti ceea ce isi doresc.

Mi-am pus si eu intrebarea asta de multe ori: “Sexul te apropie sau te indeparteaza de un barbat?” . Intrucat nu avem un Oracol, care sa ne spuna daca e bine sau nu sa impartim tot spatiul personal cu celalalt, cum poti sa stii daca sexul va juca un rol decisiv in relatia ta? Nu ai de unde sa stii. Este un risc pe care trebuie sa ni-l asumam. Insa cred cu tarie ca nu trebuie sa ni-l asumam cu oricine intra in viata noastra. In ziua de azi, este firesc sa ai o multime de relatii, serioase sau nu, sa cunosti o multime de oameni, pe care ii vei mai intalni sau nu. Insa asta nu inseamna ca, cu fiecare dintre acesti oameni, trebuie sa parcurgi toate etapele unei relatii. Cu unii vei ramane doar prietena, cu altii vei deveni straina de la inceput. Insa totul se va intampla in functie de ceea ce iti vei dori in legatura cu persoana respectiva.

Cred in faptul ca esti un om mult mai castigat daca cunosti mai intai sufletul celuilalt si abia apoi trupul. Poti castiga un prieten foarte bun cunoscandu-i mai intai interiorul, un prieten care, mai tarziu, iti poate deveni iubit; asta depinde doar de voi doi. Insa, in cazul in care totusi sexul v-ar indeparta, vei ramane cu amintirea frumoasa a sufletului acestuia. In acelasi timp, in felul asta eviti pe cat posibil sa primesti in viata ta oameni care nu merita sa primeasca momente frumoase alaturi de tine. Este si o modalitate prin care sa te protejezi de persoane care au un singur interes de la tine, care nu te privesc ca pe o fiinta umana, ci ca pe un mijloc de a-si satisface poftele.

Cred ca sexul simplifica lucrurile. Mai ales atunci cand nu il faci cu orice persoana care intra in viata ta. Cu cat alegi mai bine barbatii din jurul tau, cu atat te vei cunoaste pe tine cu adevarat si vei realiza ce fel de oameni iti doresti sa primesti in sufletul tau. Cu cat sexul va deveni o actiune importanta din viata ta, cu atat te vei respecta mai mult si vei dori mai mult de la cel de langa tine. Rolul lui ar trebui sa fie mai mult decat “invadarea spatiului privat”. Ar trebui sa fie o alegere, care vine de la sine; un consimtamant pe care amandoi sa vi-l asumati.

 

Advertisements

Am vrut sa scriu despre tine

Mi-am propus sa scriu despre tine de foarte multe ori. Mi-am dorit sa scriu povestea noastra, sa astern fiecare amintire pe care o am despre tine, fiecare dialog, fiecare privire, fiecare zambet, fiecare atingere. Am vrut sa scriu despre noi, pentru a nu pierde nici macar un singur detaliu din tot capitolul asta, ce a reprezentat “povestea noastra”. Am fost mereu entuziasmata despre tot ceea ce a insemnat la un moment dat aceasta “aventura ce ar putea dura o viata”, acest film al carui final nu reuseam sa il deslusesc.

Am scris texte peste texte peste texte.. Am scris articole pe blog.. Am cautat si am salvat imagini cu diverse fragmente din carti, toate descriind povestea noastra.. Le-am sters pe toate. Am scris pagini intregi in jurnal. Am scris in noptile in care ma simteam fericita si recunoscatoare ca suntem prezenti unul in viata celuilalt.. Am scris in noptile in care lacrimile imi curgeau neincetat pe fata.. Ti-am adresat zeci de intrebari in toate paginile alea. Mi-am adresat si mie cateva. Niciuna nu a primit raspuns. Am rupt toate paginile.

Am vrut sa scriu despre tine. Undeva, in sufletul meu, la un moment dat, am simtit ca meriti sa ramai o parte scrisa din viata mea. Am vrut sa ma asigur ca nu te voi uita si ca nu voi sterge niciodata vreun fragment din cantecul nostru.

Cumva, niciodata nu am reusit sa termin ceea ce scriam despre tine. Niciodata nu mi s-a parut suficient de bun. Nu eram multumita. Parca in sufletul meu amintirile pareau mai frumoase decat ceea ce asterneam pe pagini virtuale nesfarsite. La un moment dat, am vrut sa renunt sa mai scriu despre tine. Apoi reluam toate amintirile noastre, pe care le vedeam surse intregi de inspiratie pentru tot ceea ce imi doream sa scriu despre noi.

De fiecare data cand am vrut sa scriu despre tine, despre noi, m-am intrebat de ce anume nu reusesc sa duc la final textul respectiv? De ce ma blochez dupa cateva randuri? De ce nu mai stiu cum sa continui?

Cumva, am reusit sa imi raspund la intrebarile astea. Am realizat ca nu ai cum sa continui nici macar in scris ceva ce nu exista in realitate. Daca as fi vrut sa scriu povesti imaginare despre noi, as fi putut scrie o carte intreaga. Dar tot ce am vrut sa scriu a fost povestea noastra reala. Insa cum poti sa scrii ceva ce nu exista? (intrebare retorica, bineinteles)

Acum nu mai scriu despre tine, nu mai scriu despre noi. Pentru ca “noi” nu a existat vreodata decat in mintea mea. Iti scriu tie, acum, scriu doar pentru ochii tai, pentru ca vreau sa existe o incheiere a ceea ce am crezut ca a fost intre noi. Cumva, sufletul meu are nevoie de asta. Eu am nevoie de asta, pentru a ma simti impacata.

Am vrut sa scriu despre tine. Dar tu nu faci parte din povestea mea.