Fluturele si Pisica Neagra

19059399_1620437177989557_5047275424060604952_n

De multe ori mi-am imaginat cum s-ar vedea povestea noastra intr-un film sau intr-o carte. Ce personaje am reprezenta? Cum am putea descrie sufletele noastre?

M-am gandit de multe ori la elementele clasice care ne descriu: intuneric si lumina.

Insa mi-am dorit mai mult de atat. Mi-am dorit doua elemente care sa aiba si actiuni: Pisica Neagra si Fluturele.

In universul nostru, tu ai fost Pisica Neagra. Ai fost curios, atras de necunoscut, de fiinta aceea atat de mica ce zbura in jurul tau, naiva. Te-ai simtit mult mai puternic inca de cand ai zarit Fluturele acela mic si fragil, care nu stia nimic despre partea intunecata a lumii din care facea parte. Ai vrut sa il studiezi mai indeaproape. Te-ai furisat incet pe langa el, l-ai inconjurat, ramanand in umbra.

Voiai sa afli secretul fericirii Fluturelui. Ce il determina sa zboare zi de zi cu aceeasi voiosie? Care era speranta lui? Care era motivul pentru care aripile-i subtiri si fragile ii straluceau atat de puternic, indiferent de locul in care zbura?

Te-ai apropiat de el, doar pentru a-l atinge o data. Iti era totusi teama. Fluturele a stiut asta. In zborul lui, te zarise stand in umbra si studiindu-l. Il intriga Pisica aceea neagra, care statea tematoare in propriul intuneric. S-a apropiat de tine. Te-a atins cu inocenta lui. Naiv. Te-ai speriat. Nu ai stiut cum sa reactionezi. Ai vrut sa pleci, insa era deja prea tarziu pentru a te mai desprinde de lumina care te captivase.

Ai ales sa ramai. Ai ales sa il studiezi. Ai ales sa te joci cu el. In curiozitatea ta, nu ai realizat ca il ranesti. Nici Fluturele nu a simtit asta.

In naivitatea lui, a crezut ca asta inseamna iubirea in intuneric.

Si a acceptat-o, chiar daca asta insemna sa isi distruga aripile. Chiar daca asta insemna ca nu va mai zbura vreodata. Si-a dat aripile pentru o iubire atat de intunecata…

Te-ai jucat cu el pana ce aripile i s-au desprins de trup. Acum nu mai putea sa zboare. Esenta lui fusese distrusa. Cazuse in intuneric si nu mai putea zbura vreodata in lumina. Te-ai jucat cu el si l-ai privit cum se prabuseste usor-usor. Apoi ai plecat.

Nu mai reprezenta necunoscut. Devenise slab. Devenise trist. Devenise parte a intunericului pe care il stapaneai.

Acum Fluturele nu mai poate zbura. Nu mai poate visa. Iar Pisica Neagra nu mai este in preajma. A plecat catre un alt Fluture, pe care sa il distruga in jocul ei.

In incheierea povestii, ramane imaginea Fluturelui cazut in intuneric, privind cum Pisica Neagra in care a crezut cu naivitate se indeparteaza.

 

Pe fundal canta Navi – Songbird.

 

Linistea din interiorul furtunii

Mintea mea e destul de linistita

astazi.

Si ma bucur.

Liniste.

Ma simt relaxata.

Poate pentru ca sunt bolnava.

Si trupul meu trebuie sa se

odihneasca,

Si mintea mea,

Fiind geloasa de fel,

Decide sa se linisteasca

pentru o vreme.

Imi place.

Totusi, exista o contradictie.

Vreau sa spun ca

Nu as putea scrie

Fara toate aceste zumzete

Din capul meu.

Momente. Cand realizezi ca ti-a fost dor

Black_and_White_Boudoir_Kel_Ward_Photography_2-h

L-am revazut de curand. Ma asteptam sa nu imi trezeasca nici macar un sentiment. Ma asteptam sa il privesc rece. Credeam ca voi fi indiferenta cu el si cu tot ce imi va spune. Nu era prima persoana cu care am avut o relatie de cuplu care nu a rezistat.

A pasit stingher catre mine. Situatia nu era una confortabila, si eu nu ii usuram deloc munca. Mi-am spus ca asta va fi clipa in care ii voi da de inteles intr-un mod cert ca nu mai exista “noi”.

Am stat nemiscata pana cand s-a apropiat de mine. Nu i-am spus prea multe si nu am vrut sa ii arat prin gesturi nimic din ceea ce simteam.

Pentru ca tot ce mi-am dorit sa fac in momentele alea in care eram doar noi doi, a fost sa il imbratisez, sa il sarut si sa ii zambesc. In timp ce vorbea cu mine, imi puneam o serie de intrebari in gand, pentru ca nu intelegeam ce se intampla in sufletul meu. Purtam o batalie interioara intre ce ar fi trebuit sa fac si ce simteam de fapt. Am fost confuza fata de mine.

Nu imi doream sa ii dau o a doua sansa. Imi doream sa ne dam noua, amandurora, o a doua sansa. Asta a fost primul moment in care am constatat ca relatia noastra nu a fost doar despre mine sau doar despre el, asa cum eram obisnuita. Relatia noastra a fost cu adevarat despre noi. Asta a fost primul moment in care am realizat ca mi-a fost dor de el. Asta a fost prima clipa cand am realizat ca langa el ma regasesc de fiecare data.

Mi-a fost dor de mine – cea care eram in preajma lui. Mi-a fost dor de noi doi, cuplul pe care il vedeam impreuna si in urmatorii ani. Mi-a fost dor sa simt siguranta. Mi-a fost dor de tot ceea ce credeam ca nu a insemnat nimic pentru mine. Mi-a fost dor sa ii simt mainile stranse in jurul meu. Mi-au lipsit bratele lui, in care mereu am putut sa ma simt protejata. Mi-a fost dor sa iesim cu prietenii si sa imi starneasca admiratie ori de cate ori vorbeste. Mi-a fost dor sa il privesc de aproape si sa stiu ca suntem unul pentru celalalt.

Mi-a fost dor de noi…

 

Momente. Prima data cand m-am indragostit de tine.

Prima data cand m-am indragostit de tine? Nu o sa o uit vreodata. Si inca am un zambet pe buze ori de cate ori imi amintesc acel moment. Eram intrigata de felul tau de a fi. Eram curioasa sa te cunosc.

Imi amintesc ca nu am vrut sa te judec de la prima intalnire. Imi amintesc ca mi-am dorit sa te cunosc cu adevarat. Nu stiu ce anume sau cum m-ai determinat sa vreau sa te descopar, dar asta s-a intamplat.

Prima intalnire… Nu se uita niciodata. Imi amintesc fiecare moment, fiecare secunda, de parca as derula un intreg film. As putea scrie o carte intreaga doar despre prima noastra intalnire. Pentru ca atat de speciala ai reusit sa ma faci in acea seara.

Amandoi stingheri la inceput, eu putin timida si aiurita(ca de obicei), tu agitat, insa pastrand aparenta faptului ca ai totul sub control. Am vazut un film. Clasica intalnire. Intuiam in sinea mea ca seara noastra se va termina odata cu finalul acelui film. Insa nu a fost asa. Ne-am plimbat pe strazi, vorbind lucruri banale, razand din orice prostie, relaxandu-ne.

Prima data cand m-am indragostit de tine a fost chiar un moment, pe care il revad in slow-motion de fiecare data cand imi amintesc. Eram pe strada, ne indreptam catre statia de autobuz. Era tarziu afara, se innoptase. Mergeam grabiti pe sub luminile felinarelor. Oamenii treceau grabiti pe langa noi si ne priveau. Simteam ca imi pot citi pe chip fericirea pe care nu reuseam sa mi-o explic. Imi amintesc ca m-ai privit usor arogant, cu zambetul tau perfect, si m-ai intrebat: “De cat timp iti place de mine, Adriana?”. Iar apoi m-ai invartit si m-ai strans in brate, zambindu-mi. M-am simtit naucita, am simtit cum toate zidurile mele si toate mastile mele cad, se prabusesc la o singura privire.

Mi-a placut felul tau direct si aparent naiv de a spune lucrurilor pe nume. Mi-a placut faptul ca m-ai ajutat sa clarific ceea ce simt pentru tine inca de la prima noastra intalnire. Mi-a placut de tine, pentru ca nu afisezi aparente, pentru ca te arati exact asa cum esti. Mi-a placut de noi, atat de contrastanti la prima vedere, atat de diferiti la suprafata.. Si atat de asemanatori in suflet.

Prima data cand m-am indragostit de tine a fost momentul pe care nu vreau sa il uit niciodata. Prima data cand m-am indragostit de tine a fost doar punctul de plecare catre o poveste in care continui sa ma indragostesc de tine zi de zi.

Momente. Film Prost

femeie-singură

Sunt atat de multe lucruri pe care vreau sa le spun.. Simt atatea emotii.. Atat de contradictorii.. Sunt atat de multe momente in care nu vreau decat sa imi dezlantui tot ce tin in mine de atat de mult timp..

Si totusi, cand mi-ai cerut sa spun ceva, orice… Nu am stiut ce sa spun. Ma simteam pustiita. Parca asistam la toata scena dintre noi doi de undeva din exterior.

Genul programului: Drama. Numele filmului: Film Prost. Avertisment: Acest moment nu va fi uitat niciodata si te va durea la fel de tare de fiecare data cand ti-l vei aminti.

Asistam la cel mai prost film din lume: filmul meu; filmul nostru. E trist cand finalul pe care ti-l imaginai tu nu coincide cu cel al scriitorului. Scriitorul nostru nu a vrut sa avem un happy end. Asa ca, in ciuda a tot, am ajuns aici: fata in fata; tu, cerandu-mi sa spun ceva, iar eu, amortita, pustiita. Mi-am uitat replica. Sau poate nu am vrut sa o spun. Era o replica plina de furie si de durere. Si niciunul dintre noi nu trebuie sa ne amintim cu furie de relatia asta. Incercam in mintea mea sa adun doua-trei cuvinte, pe care sa le rostesc apoi intr-o propozitie. Tot ce auzeam in gand era “Te rog, nu pleca!”. Ma simteam totusi silita de puteri. Parca cineva storsese din mine si ultimul strop de energie, si ultimul strop de emotie. Stateam in fata ta si imi simteam sufletul gol. M-a mai durut sufletul si in alte dati, insa sa nu il mai simt.. Asta a fost peste puterile mele de intelegere. Priveam in jos si nu auzeam decat propriul meu gand: “Te rog, nu pleca!”. Si nu am fost in stare sa rostesc cuvintele astea cu voce tare. Si nici sa vars lacrimi. Corpul imi era amortit. Eram doar o fiinta gri.

Ai plecat, insa ramasesem in transa.. Nu realizam ce tocmai se intamplase. Nu puteam sa cred ca am ramas fara suflet, deci fara nimic. Caci sufletul meu nu mai era de mult la mine; se afla la tine in palma in tot acest timp. Abia cand am inchis usa am realizat ca filmul nostru s-a terminat in 10 minute. Ma durea tot corpul, dar nu reuseam sa exteriorizez nimic. Si, Doamne, cat mi-as fi dorit sa fi putut dezlantui tot ceea ce simteam atunci!

Lacrimile mi se aduna in barba, iar. Nu inteleg de unde mai am atatea lacrimi de varsat. Fiecare dintre noi avem un numar limitat de lacrimi in viata asta. Nu vreau sa le pierd pe toate acum. Si totusi, curg incontinuu si mi se preling pe obraji. Ma dor ochii si simt cum s-au umflat, insa nu ma pot opri.

Mi-e greu sa ies din filmul asta. Am fost doi actori atat de buni, ne-am jucat atat de bine rolurile, incat, fara sa realizez, m-am indragostit de filmul asta. Filmul asta mi-a devenit viata. Si nu vreau sa il inchei. Nu vreau schimbarea asta. Nu vreau sa ies din filmul asta.

Momente. Dimineata.

lovers_175918k

 

Razele soarelui incepusera sa intre pe fereastra, mangaind usor fetele lor. Se trezisera de ceva timp, insa niciunul nu spunea nimic. Se priveau unul pe celalalt in ochi si isi atingeau usor palmele. Erau obositi dupa o noapte alba, dar zambeau. Atmosfera din jurul lor era una atat de linistita! Pe strada se auzeau masinile si trecatorii grabiti. Vecinii incepusera sa iasa din case, ii auzeau cum mergeau pe scara blocului. Dar ei stateau in pat, inveliti, protejati. Pentru ei, timpul s-a oprit in loc in acel moment.

Pentru mine, asta e cea mai buna parte. Momentul in care se privesc in ochi si isi ating usor mainile creeaza sentimentul profund de siguranta si liniste, si dintr-odata devin fericita. Si asta mi-am dorit intotdeauna: sa fiu fericita.

A imbratisat-o si a sarutat-o pe frunte. Stia cat ii place sa faca asta. Era unul din gesturile prin care ii arata ca ii este draga. Erau amandoi somnorosi, dar cu chef de joaca. Se  simteau ca doi copii, se bateau cu pernele, se gadilau, se imbratisau, radeau. Emanau fericire prin toti porii. Era acel moment din dimineata perfect, pe care noi toti ni-l dorim.

Si-a aprins o tigara. Stateau intinsi pe spate, privind tavanul. Nu ii placea ca fuma. Insa o  lasa de fiecare data sa isi faca tabieturile. O rasfata. Si ea vedea asta. Si il adora pentru asta.

As vrea ca fiecare om de pe acest pamant sa se bucure de un astfel de moment, in care nu ai nevoie de nimic. Nu ai nevoie de nimic, intrucat “totul” se afla deja langa tine, e el sau ea. Eu nu mi-am dorit niciodata totul, dar mi-am dorit intotdeauna sa fiu fericita. Asa cum era ea fericita de fiecare data cand el se afla alaturi.

Solace

99

Cand cineva iti inchide o usa, trebuie sa te asiguri ca ea va ramane inchisa. Niciodata nu trebuie sa existe vreo fisura. Pentru ca orice fisura cat de mica inseamna un risc urias de a te intoarce in trecut. Si cine vrea sa fie intr-un loc in care a mai fost si din care a fost alungata?

Ea a vrut asta. Pentru ca nu a stiut ce inseamna cu adevarat. Pentru ca nu a stiut cat suferi cand usa ti se inchide din nou. Pentru ca nu a stiut ca usa i se va inchide din nou. Pentru ca il iubea. Pentru ca nu voia sa vada. El i-a inchis usa de fiecare data cand a simtit nevoia sa se izoleze. A lasat-o intr-un vid infinit, in care ea nu stia ce sa creada. O parasea in intuneric pana ce, din nou, isi amintea de ea si avea nevoie de ea. In tot acest timp, ea astepta. Astepta un semn, o sclipire in tot intunericul din jurul ei. Putea sa iasa singura, insa nu voia. Alegerea ei era de a-l astepta pe el. Si el venea zambind, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, ca si cum totul era normal. O lua de mana si o scotea din intuneric. O tinea in lumina pret de ceva timp.

Dar apoi simtea din nou nevoia de a fi singur. Si o arunca din nou in intunericul care devenea din ce in ce mai apasator pentru ea. Iar ea ramanea nedumerita, singura, asteptand. Asteptandu-l pe el. Insa el nu voia sa se mai intoarca. Si ii inchidea usa sufletului, fara ca ea sa mai poata face ceva, fara ca ea sa mai poata avea un cuvant de spus.

Viata are un mod amuzant de a aseza lucrurile. Pentru ea era mult mai greu sa inchida usa asta. Sa ii inchida usa, fara a o mai deschide. Iar in momentul in care credea ca o poate face, el se intorcea. Iar ea il primea inapoi fara sa clipeasca. Pentru ca ii simtea lipsa. Pentru ca alaturi de el se simtea cel mai bine, putea fi ea. Pentru ca isi dorea sa il stranga in brate, sa il sarute, sa isi lipeasca fruntea de a lui, sa se joace prin parul lui. Dupa ce il primea, el pleca iar. Si, din nou, o parasea in intunericul in care trebuia sa stea singura. Pentru ca nimeni nu o putea scoate de acolo, decat ea insasi sau el. Iar ea alesese sa il astepte pe el. Din nou. Si el se intorcea, fara a avea de gand sa stea mult. Fara a realiza cat rau ii provoaca ei prin faptele sale.

Usa s-a inchis din nou acum. Si, ca niciodata, ea s-a asigurat ca nu mai exista nici macar o fisura prin care el sa poata patrunde din nou in sufletul sau. Usa ei s-a inchis, iar ea a iesit singura din intuneric. Pentru prima data, a ales altceva. A ales sa nu il mai astepte. A ales sa nu mai fie lasata din nou in intuneric. A ales sa stea in lumina. Usa asta nu se va mai deschide, oricat de mult va incerca.

Alegeri

f8226ce6731c72ac5ec9423eee69ab3b

Astazi vreau sa vorbesc despre alegeri. De fapt, despre o alegere. O alegere pe care am facut-o de nenumarate ori. O alegere pe care sunt sigura ca o voi repeta la nesfarsit.

Inca de mica, am invatat sa aleg ceea ce cred ceilalti ca e bine pentru mine. Am invatat sa am incredere in parintii mei, care ma iubesc neconditionat, si care m-au indrumat intotdeauna numai spre calea buna. Am invatat sa am incredere in sfaturile profesorilor mei, care m-au incurajat sa ma indrept catre o profesie pe care ei o vedeau potrivita pentru mine. Am invatat sa imi ascult prietenii si apropiatii. Mi-am insusit dorintele celorlalti si, pentru o perioada, am crezut ca sunt si dorintele mele. Este adevarat ca o parte din ele au fost si au ramas inradacinate in sinea mea. Recunosc ca anumite vise ce mi s-au transmis de-a lungul timpului inca se afla pe micuta mea “Wish List”. Insa dorintele pe care ceilalti le-au avut pentru mine au fost legate de viitorul meu profesional. Cu totii stim ca e bine sa conturam viitorul celor mici inca de cand sunt doar de o schioapa.

Astazi insa nu vreau sa vorbesc despre astfel de alegeri.

Astazi vreau sa vorbesc despre singura alegere care conteaza pentru mine: alegerea de a fi fericita. Ideea de a alege sa fiu fericita cu riscul de a-i rani pe altii mi-a fost cel mai greu de asumat. Sa stiu ca aleg o alta cale fata de cea conturata de altii… simteam ca dezamagesc.

Dar ce face oare ca povestea vietii tale sa fie una trista? Sa ii dezamagesti pe altii sau sa te dezamagesti pe tine? Sa fii nemultumit de alegerile luate? Sa ai regrete? Sa ai frustrari?

Poate suna intr-un mod egoist, insa intotdeauna voi alege ceea ce ma face fericita in detrimentul tuturor celorlalte lucruri si al tuturor celorlalte persoane din jurul meu. Daca vrei ca noaptea sa iti asezi usor capul pe perna iar dimineata sa iti deschizi ochii cu seninatate, trebuie sa alegi doar ceea ce te face fericit.

Daca ar fi sa schimb macar o alegere din cele luate pana acum… Nu as schimba nimic. Fiecare decizie m-a adus in punctul in care ma aflu acum. Fiecare persoana la care am renuntat si fiecare suflet pe care l-am tinut aproape de al meu m-a condus aici. Acum.

Fiecare pas din viata mea a reprezentat o alegere. Si fiecare alegere a avut acelasi scop final: fericirea mea.

Cautare

6c82a3988e01a0fc481a73f0080569a8_web

 

Ne-am cautat clipe de-a lungul

Si ne-am gasit intr-un final.

Ne-am sarutat, fiind cu gandul

Ca ne aflam acum la mal.

M-ai cautat si m-ai gasit

Fara sa stii ca asta vrei

Temandu-te, m-ai ratacit

In ale lumii multe-alei

M-ai ratacit prin lumea-ntreaga,

Ironic, m-ai lasat sa pierd

Imaginea cea mai de pret,

Tu si cu mine, un intreg.

M-am ratacit si-am inceput sa caut,

Sa caut ce? Habar n-aveam.

Si in nimic nu ma regaseam.

M-ai ratacit ca sa ma cauti,

Sa ma gasesti si sa ma iei.

M-ai ratacit in ochii altora

Te-ai ratacit in ochii ei.

Acum ne ratacim mereu

Doar ca sa ne gasim intruna.

Ne cautam, ne regasim,

Ne pierdem si iar ne mintim.

As da orice sa nu mai caut

Ceea ce am gasit deja

Nu am pierdut nimic.

Esti tot aici, in viata mea.

As da orice sa nu mai pierzi

Sufletul meu in ochii altora

Tu doar in ochii mei te vezi

Asa cum te-am gasit candva.