Ce s-a schimbat intr-un an

 

 

IMG_5820

Am deschis blogul asta acum un an, cu speranta ca voi reusi sa imi las aici toate gandurile, toate emotiile. Si asa a fost. Blogul a fost spatiul sacru in care m-am putut elibera de toate sentimentele care m-au coplesit de-a lungul timpului. A fost locul in care m-am refugiat ori de cate ori m-am simtit pierduta.

 

Acum un an mi-am promis ca nu voi privi niciodata in trecut. Ca ochii sunt doar pentru a privi spre viitor. Ca asta inseamna de fapt  prezentul: sa privesti spre viitor.

 

Mi-am incalcat promisiunea si, pentru scurt timp, m-am intors in trecut. E placut sa te intorci intr-un loc in care ti-a fost bine la un moment dat. E acelasi sentiment pe care il simti si in momentul in care te intorci intr-un loc drag din copilarie. Sufletul ti se inunda de caldura si entuziasm. Dar timpul in care nu ai mai vazut locul acela te-a schimbat. Si locul drag tie s-a schimbat. Nimic nu mai e la fel. Si, oricat de mult incerci sa refaci momentele dragi, nu mai poti. Pentru ca nici tu, nici locul drag tie, nu mai sunteti la fel.

 

M-am schimbat de-a lungul timpului. Mai ales in momentele in care am cutreierat de una singura prin viata. Asa ca, in clipa in care am decis sa ma intorc in trecut, am fost surprinsa sa aflu ca trecutul dupa care tanjeam acum ceva timp nu mai este ceea ce imi doresc. Ca viitorul meu poate fi atat de frumos pe cat vreau eu sa fie. Iar in viitorul asta, oamenii ce m-au ranit nu isi gasesc loc nici macar pentru o clipa.

 

Ca in fiecare an, din viata mea au plecat oameni si au venit altii. Unii au plecat pentru ca si-au dorit ei, altii au plecat pentru ca, intr-un fel sau altul, i-am facut sa plece. Atunci cand te schimbi, trebuie sa te astepti ca unii oameni sa plece. Schimbarea nu va fi niciodata pentru oricine. Iar daca schimbarea te face mai fericit, lasa-i sa plece. I-am primit cu bucurie pe cei ce mi-au intrat in inima anul asta. Ii iubesc si imi doresc sa ne fim alaturi unii celorlalti multi ani de acum inainte.. sau cat va fi sa fie. Fericiti sa fim.

 

Consider ca fiecare varsta isi are oamenii ei. Important e sa te inconjori doar de oameni dragi tie, indiferent daca ei vor ramane langa tine doar pentru o zi sau pentru totdeauna.

 

Cand cineva pleaca din viata mea, ma intreb “Ce s-a schimbat?” . Eu m-am schimbat. Ei s-au schimbat. Totul in jurul nostru se schimba in mod constant. Schimbarea nu e un lucru rau. Conteaza doar felul in care reactionezi la ea. Poti alege sa te lupti cu ea sau poti inainta in acelasi timp cu ea. Sunt doar alegeri in functie de care oamenii vor inainta impreuna cu tine sau vor ramane undeva in amintiri.

 

Ce s-a schimbat intr-un an?

 

Eu m-am schimbat. Am devenit mai curajoasa si mai protectiva cu mine. Am invatat ce inseamna asumarea deciziilor. Am invatat sa nu raman in urma si, indiferent de ceea ce mi se intampla, sa tin capul sus si sa zambesc.

 

Chiar daca nu zambesc pentru mine, zambesc pentru ceilalti.

 

Am invatat ca oamenii pot manipula usor, mai ales daca le dai ocazia. Am invatat ca, sa ai incredere in cel de langa tine, nu e intotdeauna alegerea cea mai buna. Dar e singura alegere pe care poti sa o faci si pe care, indiferent de ceea ce urmeaza sa se intample, sa ti-o asumi pana la capat.

 

Am invatat ca poti trai intr-o luna experiente pe care nu le-ai trait in doi ani. Si ca amintirile din doi ani se pot sintetiza in amintiri de o luna. Am invatat ca iubirea si pasiunea sunt doua sentimente ce pot exista foarte bine si separat, nu doar impreuna.

 

Am invatat ca iubirea nu e despre a-l tine pe cel iubit langa tine. Iubirea este, ca si arta, despre libertatea celuilalt. Iubirea nu e ceva intamplator. Iubirea e o alegere.

 

Am invatat ca reactiile noastre ii pot influenta radical pe cei din jur. De-aia trebuie sa transmiti doar ganduri pozitive. Lumea e si-asa plina de stres si de griji. Sa incercam sa o luminam cat de putin.

 

Am invatat sa accept orice provocare ce mi se iveste. Doar asa voi sti cu adevarat care imi sunt limitele. Doar asa ma voi putea descoperi pe deplin. Si, tot aici, am invatat ca oamenii la care te astepti cel mai putin sunt oamenii care te vor sustine neincetat in noile provocari.

 

Ce s-a schimbat in ultimul an?

 

Eu m-am schimbat in ultimul an. Si imi place de mine, cea de acum. Pentru ca acum stiu sa nu mai privesc in urma. Pentru ca acum stiu ca fericirea mea tine intotdeauna de prezent si de viitor, dar niciodata de trecut.

Advertisements

Rabdare

Va veni un moment in viata ta in care vei gresi. Vei alege orbeste, fara sa iti consulti inima; fara sa iti consulti ratiunea. Vei inainta in negrul necunoscutului, pentru ca, la un moment dat, sa realizezi ca stiai de la inceput ce presupune acel necunoscut. Te vei trezi in lumina, insa inconjurat de singuratate.

Asta nu e neaparat ceva rau. Sa fii singur. Nu e ceva rau, atata timp cat te iubesti destul de mult pentru a te putea suporta doar tu pe tine.

E ceva rau daca esti singur pentru ca i-ai indepartat pe ceilalti prin greselile tale. Atunci da, ar trebui sa regreti. Sa iti asumi si sa regreti.

Si sa mergi mai departe.

Va veni un moment in viata ta in care iti vei dori ca el sa fie langa tine. Sa fiti doar voi doi, asa cum ar fi trebuit mereu sa fiti.

Insa el nu va fi acolo asa cum iti doresti tu.

Vei simti durere din cauza ca esti respinsa. Vei simti mustrare din cauza greselilor facute. Vei simti regret. Vei simti disperare si frustrare.

Dar mai presus de toate, vei simti iubire; iubire pentru un om pe care acum stii ca ti-l doresti alaturi; iubire pentru un om langa care te vezi atunci cand incerci sa iti imaginezi viitorul; iubire pentru un om fata de care nu ai nici un fel de control.

Si ce poti sa faci cand te simti atat de pierduta? Cand nu mai stii ce se intampla cu tine si in ce directie sa te indrepti?

Tot ce poti sa faci e sa tii privirea sus si sa continui sa mergi inainte. Tot ce poti sa faci e sa lasi timpul sa treaca, sa curga; iar tu sa curgi odata cu el. Indiferent de ceea ce ti se intampla, nu privi in urma. Trecutul e trecut dintr-un motiv. Si tu esti stapana propriului viitor. Ai posibilitatea sa ti-l creezi exact asa cum vrei tu.

Poate ca doare. Totul. Dar te doare acum. La un moment dat, nu vei mai simti golul permanent din inima. La un moment dat, nu te va mai durea la propriu sufletul. Vei fi fericita. Vei fi tot ce vrei tu.

Trebuie doar sa ai rabdare.

Momente. Daca am sta la o cafea

Daca am sta impreuna la o cafea, as avea ocazia sa iti spun cum ma simt. Ti-as spune cum, permanent, ma simt sfasiata in doua, simt cum trebuie sa aleg mereu intre aproape orice. Intre visele mele si realitatea. Intre ratiune si ceea ce inima isi doreste de fapt. Intre lumina si intuneric. Intre fericire si tristete. Intre a-mi deschide sufletul si a continua cu sarada zilnica. Intre a ma ascunde si a ma afisa. Intre incercarea permanenta de a trai si dorinta de a muri. Intre a afisa o atitudine puternica, prin care sa continui sa tin capul sus, si a renunta la tot. E ca si cum in interiorul meu sunt doua persoane cu dorinte diferite si separate, intre care nu exista o cale de mijloc, care se lupta permanent si cu care nu pot ajunge la un armistitiu nici macar pentru o clipa.

 

 

Daca am sta impreuna la o cafea, ti-as spune ca incerc sa gasesc zonele gri din viata mea, chiar daca tot ce vad in fata ochilor e alb si negru. Ti-as spune ca uneori imi pierd speranta, dar ca incerc totusi sa stau puternica. Ti-as spune ca uneori simt ca ma inec si ca, adancirea in intunericul oceanului pare mai buna decat haosul care mi se intampla permanent la suprafata. Dar totusi incerc. Incerc pentru ca, oricat de multe zile negre ar exista in viata mea, am avut parte si de zilelele bune, cand soarele parea sa straluceasca mai puternic decat oricand si in care uitam tot ce ma supara inainte.

 

 

Daca am sta impreuna la o cafea, ti-as spune ca, in zilele bune, ma simt ca si cum nu as fi avut parte niciodata de zile negre. Chiar daca ele au fost prezente in trecutul meu, chiar daca m-au consumat total ori de cate ori aveam parte de ele. In zilele bune, nu sunt in stare sa ma gandesc la perioadele intunecate; si cred ca nu as putea sa ma gandesc la ele nici daca as incerca sa imi amintesc sentimentele traite. Asta sunt eu. In zilele bune, e ca si cum eu sunt soarele si nimic, nici macar norii, nu imi mi-ar putea diminua stralucirea. Niciun fel de intuneric nu m-ar putea atinge. Sunt momentele in care ma simt invincibila. In timp ce, in zilelele negre, ma simt ca si cum eu sunt luna si mi-am limitat lumina atat de mult, incat doar eu ma vad stralucind, in timp ce tu si ceilalti din jur ma vedeti inconjurata doar de intuneric, fara capacitatea de a mai putea vedea vreodata cum arata lumina unei zile.

 

 

Si daca am sta impreuna la o cafea, ti-as spune doar atat. Ca in acest moment, ma aflu in zona mea gri. Ca am descoperit ca scrisul este unul din medicamentele mele, si cititul, si somnul. Si ca nu ai de ce sa te ingrijorezi pentru mine. 🙂

 

Mie imi place sa iubesc.

1c747bd1089f89cd3ea2d3d2e1193a17

Mi s-a intamplat de multe ori sa ranesc si fiu ranita de oameni dragi mie. De foarte multe ori. De fiecare data cand am simtit ca omul de langa mine este cel care ma va imbratisa si peste ceva timp, acel om mi-a demonstrat cat de mult m-am inselat.

Mie imi place sa iubesc.

Imi place sa iubesc si sa descopar oamenii si sa vad doar ce e bun in ei. Imi place sa ma entuziasmez ca un copil; dar, in acelasi timp, imi place sa iubesc matur. Imi place sa imi fac planuri de viitor si sa visez cu ochii deschisi. Imi place sa zambesc si, mai mult de atat, imi place sa ma privesc in ochii celui de langa mine si sa nu imi pot sterge zambetul de fericire de pe buze. Imi place sa ma joc; sau doar sa stau. Imi place sa privesc pe geam, unde simt ca imi pot asterne toate visele in fata ochilor, unde simt ca pot sa respir.

Imi plac toate lucrurile astea. Insa ele se termina de fiecare data brusc. Pentru ca, in naivitatea mea, ma arunc de fiecare data cu capul inainte. “No regrets” imi spun mereu; dar sper in sinea mea ca nu va veni niciodata momentul in care sa imi asum replica asta. Dar clipa vine mereu.

Cumva, m-am obisnuit cu asta.

Totusi, nu cred ca as putea trai fara iubire. Cine as mai fi? Cum as mai putea sa zambesc si sa vad numai ce e mai bun in omul de langa mine? Oricat de fragila ar fi iubirea asta, e important sa existe si sa o pretuiesti.

Mie imi place sa iubesc. Dar imi place sa fiu, la randul meu, iubita.

Cea mai frumoasa iubire e cea impartasita.

Cea mai frumoasa iubire e cea sincera.

Cea mai frumoasa iubire e cea asumata.

Sunt clipe cand simt ca am obosit sa iubesc. Dar stiu ca nu imi pot opri inima, oricat de mult am cautat butonul ala blestemat.

Asa ca iubesc, oricat de ranita am fost. Oricat de ranita sunt.

Am obosit.

Am obosit sa fiu optimista.

Am obosit sa am incredere in oameni.

Am obosit sa fiu ranita de fiecare data cand am incredere in ei.

Am obosit sa fiu nevoita sa ma vindec de fiecare data cand am fost ranita.

Am obosit sa dau sanse noi oamenilor din viata mea.

Am obosit sa iert.

Am obosit sa tin capul sus.

Am obosit sa ma fortez sa zambesc, chiar si simt ca imi fuge pamantul de sub picioare.

Am obosit sa imi fortez lacrimile sa nu imi cada pe obraji.

Am obosit sa ma machiez, doar ca sa nu mi se vada cearcanele de la noptile nedormite.

Am obosit sa vorbesc cu oamenii ce m-au ranit candva.

Am obosit sa dau sfaturi.

Am obosit sa iubesc.

Am obosit sa plang.

Am obosit sa vorbesc.

Am obosit sa fiu puternica.

 

Vreau doar o pauza de la tot.

Imuna.

anime-anime-girl-cute-happy-Favim.com-878511

 

Intotdeauna vreau sa vad doar ce e mai bun in oameni. Indiferent de felul in care sunt perceputi de cei din jurul meu, vreau sa cred ca exista bine in sufletul fiecaruia dintre noi. Indiferent de masca pe care o afiseaza zilnic, vreau sa cred ca ei ma iubesc asa cum ii iubesc si eu.

De multe ori, ma insel insa. Intuitia imi sopteste intruna sa plec, sa ma desprind de oamenii care nu fac decat sa ma consume, sa imi ia tot ce am mai bun, sa imi innegreasca sufletul. Dar inima nu ma lasa sa intorc spatele atat de usor. Mi-a fost mereu cel mai greu sa plec de langa persoanele gresite din viata mea.

Pe tine te-am pastrat mult timp langa mine. Te-am iubit din prima zi cand te-am vazut. Am avut grija de tine si am incercat sa iti ofer totul, chiar daca nu voiai asta. Si tu ai avut grija de mine si m-ai iubit in felul tau. Doar ca modul tau de a iubi nu bucura lumea, ci o raneste.

Pe mine m-ai ranit de multe ori; uneori mai puternic, incat mi-ai sfaramat sufletul in mii de bucati, alteori mai putin, incat nu am varsat decat o lacrima. De la un timp, insa, simt ca am devenit imuna la tot ceea ce faci, la tot ceea ce spui. Nu mai simt durere. Nu mai simt gelozie. Nu mai simt tradare. Nu mai simt dezamagire. Nu mai simt nimic. Imi esti indiferent.

Totusi, te-am pastrat langa mine in continuare. De ce? Poate din obisnuinta. Asta nu e bine. Si voi schimba modul in care stau lucrurile intre noi.

Mi-ai spus ca ma iubesti. Si, pentru o clipa, chiar te-am crezut. Te-am crezut pentru ca, intr-un timp, chiar imi doream din tot sufletul sa imi spui asta. Cum m-ai ridicat pe nori de fericire, m-ai si readus in timp scurt cu picioarele pe pamant.

Nu stii ce e iubirea. O confunzi cu altceva. Nu imi dau seama cu ce, dar iti doresc sa descoperi iubirea intr-un final. E trist ca cineva sa nu stie cum e sa iubeasca si sa fie iubit.

Cat despre mine, am plecat de mult din povestea asta. Doar ca mi-a luat mult timp sa realizez asta. Iti doresc multa bafta, pentru ca ai nevoie. Si nu astept nimic de la tine. Nu am nevoie decat sa nu mai fii in viata mea. Si, asa cum stii, ma voi asigura ca dorinta mi se va indeplini.

Sa fii puternica nu e mereu o optiune. Si foarte bine ca e asa.

IMG_4768

Sa fii puternica nu e intotdeauna atat de simplu pe cat pare. Cel putin, nu pentru mine. De multe ori, ma lovesc de o nesiguranta pe care inca nu reusesc sa imi dau seama unde si de ce o cultiv. Mi se intampla sa uit de mine, sa uit cine sunt, sa ma pierd in miile de fete pe care le vad zilnic. E usor sa te pierzi in multime. Si e confortabil. Cumva, stii ca nimeni nu te judeca pentru nimic. Si la un moment dat nici tu nu o mai faci.

Dar viata nu e facuta ca sa te ascunzi. Viata te invata sa fii puternic. Te obliga uneori. Totul pentru ca tu sa devii un om mai bun decat erai.

Mi-a trebuit ceva timp sa realizez ca nu mi-ai fost nici iubit, nici amant. Nici macar prieten. Au fost multe nopti de nesiguranta, de intrebari la care nu avea cine sa raspunda. Au fost dimineti in care nu voiam sa mai cobor din pat. Au fost zile si nopti in care nu voiam decat sa fug undeva unde sa nu cunosc pe nimeni si nimeni sa nu ma cunoasca. Au fost mii de pasi pe care i-am privit, pentru ca nu puteam sa merg cu capul sus.

Toate astea pentru ca te-am lasat sa imi fii slabiciune.

Nu ma invinovatesc. Femeile au tendinta sa se invinovateasca atunci cand ceva nu merge bine. Eu am renuntat sa mai fac asta in cazul tau. Dupa zile, luni intregi pierdute printre intrebari fara raspuns, pagini completate cu incertitudini si lacrimi spontane, m-am oprit. Am incetat sa imi mai fac rau. Mi-ai facut tu destul.

Luni insir mi-am spus in fiecare dimineata ca sunt puternica. Zi de zi, ma priveam in oglinda si imi zambeam. Nu ma mai lasam sa plang. Nu mai voiam sa fiu trista. Nu imi mai doream sa aflu raspunsuri la intrebarile mele.

Acum nu imi mai pasa. Ai ramas undeva in trecut, ascuns in seiful amintirilor mele. Undeva de unde nu ma mai poti atinge in suflet.

“Ce mai faci?”, ma mai intrebi din cand in cand. Nu mai vreau sa iti raspund. Ce mai fac nu mai e de mult timp treaba ta. Eu nu te intreb ce mai faci. Nu vreau sa stiu. Ce mai fac acum e sa privesc inainte. Ce fac e ca azi sa fiu intotdeauna mai bine ca ieri.

Acum sunt fericita. Si sunt puternica. Nu mai trebuie sa imi repet asta in fiecare dimineata. M-am inconjurat de oameni care ma sprijina si care ma incurajeaza sa fiu puternica. Acum pasesc cu capul sus si zambesc tuturor celor care ma privesc.

Sa fii puternica nu e mereu o optiune. Si foarte bine ca e asa.

Sa fiu puternica a fost o necesitate la un moment dat. Acum e felul meu de-a fi. Nu a fost usor, dar, Doamne, ce fericita sunt acum!

Dragul meu din Bucuresti

buletin_de_bucuresti_5__large

 

” – Unde esti, draga mea din Bucuresti?”

 

” – Sunt aici, uitandu-ma la tine,

Dar tu nu ma vezi numai pe mine

Ma pierzi doar ca sa ma gasesti.

 

M-ai cucerit c-un zambet si-o privire,

<<A fost mult prea usor>> imi repetam.

Ti-am oferit din start multa iubire

Chiar daca nu asta imi doream.”

 

” – Unde esti, draga mea din Bucuresti?”

 

” – Te astept in fiecare noapte

Dar adorm in ale mele soapte

De mine mult prea departe esti.

 

Ai plecat spre alte strazi senine

Pentru ca de-a mea te-ai plictisit.

Nu te-ai mai gandit si la mine

Oare stii cat de mult eu te-am iubit?”

 

” – Unde esti, draga mea din Bucuresti?”

 

” – Am plecat spre-un soare ce rasare

Si-am lasat iubirea mea cea mare

La finalul acestei dragi povesti.”

 

” – Unde esti, draga mea din Bucuresti?”

 

” – Sunt aici, dar n-ai cum sa imi vorbesti.

 

Te-am iubit mereu numai pe tine,

Dar n-ai avut ochi doar pentru mine

Si acum de departe ma privesti.

 

Te pastrez in suflet ca pe-o floare,

Ca pe-o amintire-ncantatoare

Unde tu mereu imi zambesti,

Dragul meu din Bucuresti!”

 

Acceptare

Lumea de azi ne obliga sa ne focusam pe obiectivele individuale si sa ne dorim sa devenim cei mai buni. Intr-un fel sau altul, ne conduce inevitabil spre egoism. Ajungi sa te gandesti atat de mult la ceea ce iti doresti pentru tine, incat uiti faptul ca, prin actiunile tale, ii afectezi si pe cei din jurul tau.

accept yourself

De cate ori nu ti s-a intamplat ca cei din jurul tau sa aiba o atitudine ostila fata de tine? Sau ca prietenii de odinioara sa inceapa sa te excluda din activitatile si iesirile pe care le aveati regulat? De cate ori nu ti s-a intamplat sa iti doresti sa participi la un proiect unde abilitatile tale erau potrivite, insa seful proiectului sa prefere sa aleaga pe altcineva, doar pentru ca “are o atitudine pozitiva”? Asta se intampla in momentul in care ajungi sa te identifici cu ego-ul tau. Ego-ul tau, prin prisma trairilor din viata ta, a crescut atat de mult, incat acum e greu sa il mai constientizezi(nici nu mai spun despre cat de greu e sa vrei sa renunti la el).

Este extrem de important sa constientizam cine suntem cu adevarat. Sa lasam deoparte mastile pe care le alegem zilnic cand mergem la birou sau in oras cu prietenii, sau in vizita la bunici. Cine esti atunci cand ajungi acasa si nu mai este nimeni in jurul tau? Iti este usor sa te impaci cu tine? Iti este usor sa adormi noaptea, singur? Sau toate gandurile si intamplarile din timpul zilei navalesc pe partea goala a patului?

Momentul in care recunoastem ca suntem bolnavi este si momentul in care incepem sa ne vindecam. Clipa in care reusim sa nu ne mai identificam cu ego-ul nostru reprezinta inceputul disparitiei lui. Sa te desparti de ego-ul tau e ca si cum ai omori o parte din tine. De-aia e atat de greu. Si de-aia putini sunt cei care reusesc sa faca asta singuri.

Fii sincer cu tine, recunoaste-ti defectele si, cel mai important, accepta-le. Doar asa poti incepe sa lucrezi la corectarea lor. Fara sa realizezi, comportamentul si atitudinea ta se vor schimba; in bine. Vei incepe sa te accepti pe tine, in loc sa fii furios pe cei din jurul tau.

Spor la meditat!

Seara faina! 🙂

Cugetari. Femeia in fata oglinzii

Am terminat de citit unul din capitolele cartii “Femeia in fata oglinzii”, iar ultimile doua replici m-au indemnat sa cuget asupra lor:

 

  “- Sexul simplifica lucrurile.

    – In ce sens le simplifica? Ca sa te apropii de un barbat, sau ca sa scapi de el?”

 

Si da, este o intrebare extrem de potrivita pentru timpurile noastre si, de asemenea, una la care fiecare dintre noi ar trebui sa se gandeasca inainte de a imparti fiecare particica din spatiul personal cu celalalt.

Cred foarte mult in ideea ca, daca faci sex cu iubitul tau dupa aprox 5 luni din momentul in care ati devenit un cuplu, asta nu ti-l garanteaza pe viata; la fel cum si sexul de la prima intalnire nu inseamna ca a doua zi iti va bloca contul de Facebook.

Ceea ce face diferenta este pur si simplu natura barbatilor. Ei sunt vanatori. Le plac provocarile. Adora sa isi urmareasca prada, sa primeasca sarcini si nivele diferite de dificultate. Si da, in cazul asta, noi, femeile, suntem “prada”. Nu avem nevoie de reguli scrise pe pagini irosite inutil, prin care sa aflam “cum trebuie sa ii provocam pe ei, masculii feroce”. Prin simplul fel al nostru, ii vom provoca pe unii sau ii vom plictisi pe altii. Asa este legea firii si asa este normal sa fie, intrucat fiecare dintre noi este compatibil doar cu anumite persoane.

Exista barbati pentru care, faptul ca refuzi sa aveti contact sexual de la primele intalniri, reprezinta o “calitate” a ta, femeie, care te face diferita de cele pe care le-a avut inaintea ta. Pentru aceasta categorie de barbati, femeile care fac sex de la prima intalnire sunt simplu adaugate in sectiunea “Distractie”. Cu ele nu se implica sentimental, intrucat ceea ce si-au dorit de fapt de la inceput au primit de la inceput. Nu au luptat pentru nimic, asa ca au considerat ca ceea ce au primit li s-a cuvenit in mod firesc. Poti intalni barbati cu un caracter minunat, barbati langa care te visezi toata viata, insa care te vor parasi doar pentru faptul ca au intrat in patul tau mult prea devreme si fara sa te cunoasca cu adevarat. Pentru ei, faptul ca au avut acces atat de simplu la spatiul tau privat, reprezinta motivul principal pentru care nu esti ceea ce isi doresc.

Mi-am pus si eu intrebarea asta de multe ori: “Sexul te apropie sau te indeparteaza de un barbat?” . Intrucat nu avem un Oracol, care sa ne spuna daca e bine sau nu sa impartim tot spatiul personal cu celalalt, cum poti sa stii daca sexul va juca un rol decisiv in relatia ta? Nu ai de unde sa stii. Este un risc pe care trebuie sa ni-l asumam. Insa cred cu tarie ca nu trebuie sa ni-l asumam cu oricine intra in viata noastra. In ziua de azi, este firesc sa ai o multime de relatii, serioase sau nu, sa cunosti o multime de oameni, pe care ii vei mai intalni sau nu. Insa asta nu inseamna ca, cu fiecare dintre acesti oameni, trebuie sa parcurgi toate etapele unei relatii. Cu unii vei ramane doar prietena, cu altii vei deveni straina de la inceput. Insa totul se va intampla in functie de ceea ce iti vei dori in legatura cu persoana respectiva.

Cred in faptul ca esti un om mult mai castigat daca cunosti mai intai sufletul celuilalt si abia apoi trupul. Poti castiga un prieten foarte bun cunoscandu-i mai intai interiorul, un prieten care, mai tarziu, iti poate deveni iubit; asta depinde doar de voi doi. Insa, in cazul in care totusi sexul v-ar indeparta, vei ramane cu amintirea frumoasa a sufletului acestuia. In acelasi timp, in felul asta eviti pe cat posibil sa primesti in viata ta oameni care nu merita sa primeasca momente frumoase alaturi de tine. Este si o modalitate prin care sa te protejezi de persoane care au un singur interes de la tine, care nu te privesc ca pe o fiinta umana, ci ca pe un mijloc de a-si satisface poftele.

Cred ca sexul simplifica lucrurile. Mai ales atunci cand nu il faci cu orice persoana care intra in viata ta. Cu cat alegi mai bine barbatii din jurul tau, cu atat te vei cunoaste pe tine cu adevarat si vei realiza ce fel de oameni iti doresti sa primesti in sufletul tau. Cu cat sexul va deveni o actiune importanta din viata ta, cu atat te vei respecta mai mult si vei dori mai mult de la cel de langa tine. Rolul lui ar trebui sa fie mai mult decat “invadarea spatiului privat”. Ar trebui sa fie o alegere, care vine de la sine; un consimtamant pe care amandoi sa vi-l asumati.